Singurătatea alergătorului de cursă lungă

O povestire antisistem radicala, scrisa de un tinar britanic furios al anilor ‘50 care s-a luptat pina la adinci batrineti sa scape de aceasta eticheta de turma! La fel ca alergatorul sau, Alan Sillitoe nu-si imagineaza revolta de gasca, nici macar revolta de familie impotriva establishment-ului, ci torpilarea sistemului venita din partea unui singuratic. Un adolescent suparat care porneste in viata pe scurtatura – adica se apuca de hotii, dupa citeva popasuri prin scoli de corectie. Chiar daca ati vazut filmul, nu ratati povestirea: e o capodopera si pare scrisa ieri pentru miine.

Alan Sillitoe este un scriitor vivace, reuseste sa antreneze cititorul in fiecare dintre povestirile sale, ducindu-l aproape de eroii principali sau, mai precis, de starea lor de profunda nefericire. (...) E vorba de o lectura captivanta, chiar daca principala caracteristica a cartii este destainuirea trairilor unor personaje sau descrierea actiunilor lor in preajma sau in interiorul sentimentului de nefericire. Sillitoe scrie bine si palpitant, departe de detasarea trista pe care ne-o ofera alti scriitori. El este alaturi de noi, simte ca bunatatea si fericirea pot reusi, dar pentru asta este nevoie si de un gram de noroc, si de un pic de dorinta a personajelor, dar si de un echilibru intre Bine si Rau (...)

Povestirile lui Sillitoe ne poarta prin locuri in care minunile nu se intimpla prea des (poate chiar deloc), in locuri in care oamenii cauta fie sa-si ascunda infringerea in vicii, fie sa adopte o atitudine sfidatoare fata de conditiile de viata si fata de autoritatile care le perpetueaza. Poate cea mai impresionanta povestire care este de altfel si cea mai cunoscuta si mai ampla din intreg volumul, in care se evoca magistral capacitatea de a ramine demn si de a pastra o constiinta integra este desigur Singuratatea alergatorului de cursa lunga.

Povestirea lui Sillitoe care da titlul volumului – in care regasim inca opt short stories, una mai miezoasa decit alta – se dovedeste o bijuterie. Confesiunea unui adolescent care traieste la marginea societatii (...) Lupta lui de a ramine el insusi este remarcabila. Junele condamnat pentru un furt – marunt, altminteri – devine constient de propria sa forta launtrica. Alearga, pentru ca i se da sansa sa scape de orele/zilele/lunile/anii de detentie, dar tot alergind, gindeste. Medi¬teaza. Vrea sa afle ce e cu viata lui. Alearga. Alergarea ca noua forma de meditatie, de cautare de sine. Peripatetizarea socratica in vesmint modern.

Singuratatea alergatorului de cursa lunga [poate fi] vazut ca o suma de fatete ale orasului natal, Nottingham. Exista o anume detasare de intimplarile care le marcheaza existenta si pe care le reconstituie integral sau fragmentat personajele lui Alan Sillitoe. Privirea din afara nu devine sinonima cu un soi de reflexie acuta ci mai mult cu o constientizare a spatiului in care se situeaza si a libertatilor pe care si le pot permite. (...) Lumea narativa a lui Alan Sillitoe e altfel citita decit traita si niciodata inteleasa pina la capat.