Begoniile de la mansarda

Descriere

INTRAREA îN SONET

Aici nu mai vreau decât o închinare-n poezie

Cu ochii-nfipţi în cer să văd dacă se crapă

să-mi văd şi tropii de poieni pe apă

să-mi logodesc magnolia c-un verb în sacristie

Dac-ar veni şi steaua Nici nu ştiu

cum îmi înoată crezu-n noima disperării

E o lumină pură-n noi ca visul mării

de nu mai ştiu de sunt etern sau viu

Dacă-ar veni şi steaua ca visul alb al mării

Să nu te-ncrezi decât în tine când te duci într-un sonet

îmi spune-un gând cu care-abia mai pot vorbi

Sunt aşteptat să mirui un cânt de la Florii

în munte ne adastă chilia de linişti şi brădet

Să crezi numai în tine când vii într-un sonet