Particulele elementare (ediție de buzunar)

     

O carte tare, care ti se ridica in cap precum aburii de alcool.

     

Cind iti detesti jobul, femeia, copiii, prietenii, lectura e cam tot ce iti ramine, e singura libertate de care te mai poti bucura. Scrisul e si libertate si sclavie. E opusul serenitatii, e fie exaltare, fie suferinta. Si daca n-ai prea multe dorinte, e usor sa fii disciplinat.

     

Sincer sa fiu, memoria nu are aproape nici un rol. In acest roman e mai degraba vorba despre ceea ce as fi putut deveni. E vorba despre potentialitati. E mai simplu sa explic asta daca va dau detalii: as fi putut sa devin altceva daca m-as fi facut cercetator. Dar n-am facut asta. Acest mod de a-mi inchipui situatii virtuale conteaza mai mult decit faptele reale. Cit priveste memoria – a mea e foarte proasta. Uit o gramada de lucruri despre propria viata. De fapt, nu-mi amintesc prea multe lucruri din trecut.

     

Desi continutul denota un scriitor cu largi deschideri catre viata moderna, prezentata cu stridente chiar, structura volumului il deconspira a fi un adept al clasicului: un epilog, un prolog, intre ele fiind trei capitole mari, intitulate Regatul pierdut, Momente ciudate si Nemarginitul emotional, care sugereaza inclusiv prin titluri paradisul copilariei, virtejul vietii si incercarea de echilibru intre extreme, asadar pastrind ordinea fireasca, ordine cronologica in dezvaluirea evolutiei personajelor. Pentru cititorul roman, acest roman este o surpriza, poate nu totdeauna privita cu intelegere, din cauza scenelor cu caracter libertin, exceselor care nu apar in literatura romana. Ceea ce ramine este dilema existentei, intre cele doua variante pe care le-am enuntat anterior.

     

Iubirea este pentru romanele mele ceea ce este problema lui Dumnezeu pentru Dostoievski. E o tema foarte importanta, la care nu am gasit inca raspuns. (...) E mai usor sa scrii despre primejdie sau moarte, fiindca atunci te afli intr-o stare care iti ascute toate simturile si observi totul. Cind faci dragoste, e exact contrariul: esti intr-o stare in care pierzi contactul cu realitatea si de aceea e greu de descris ce simti. Valerie este, trebuie sa recunosti, o femeie foarte OK. Trebuie sa admit ca sint periculos de sensibil si la stilul lui Esther din Posibilitatea unei insule. Dar sint constient de pericol!