Millenium, Stieg si eu

     

Dacă eu am fost extrem de revoltată după ce am citit această carte, neștiind nimic despre trilogia Millennium sau despre Stieg Larsson, îmi imaginez cât de șocați și revoltați au fost fanii scriitorului și mai ales cunoștințele și apropiații acestuia și ai partenerei sale de viață, Eva Gabrielsson, cea care a horătât să-și descarce sufletul printre rânduri. Destinul lui Stieg Larsson mi se pare de-a dreptul uimitor și în același timp tragic. A luptat o viață alături de iubita sa pentru a face dreptate în nenumărate cazuri, pentru a-și susține valorile în care credeau și pentru a nimici corupția. Decesul lui Stieg a fost un șoc pentru cei din jur și pe bună dreptate, nimeni nu se aștepta ca acesta să moară subit, lăsând în urmă atâtea lucruri nerezolvate și neapucând să se bucure de faima cărților scrise. Pe cât de crunt e faptul că Stieg nu a apucat să vadă ce fenomen au ajuns cărțile sale, pe atât de nedrept e faptul că Eva nu a putut să beneficieze de nimic de pe urma lui. Când spun nimic nu mă refer doar la banii ce-au rezultat în urma vânzării a peste 50 de milioane de exemplare din trilogia polițistă a lui Stieg și din ecranizările acestor cărți, ci și faptul că era cât pe ce să piardă apartamentul în care au locuit împreună în jur de 30 de ani. De ce? Pentru simplul fapt că n-au apucat să se căsătorească. Legislația din Suedia nu recunoaște concubinajul ca formă de conviețuire, așa că, deși Eva și Stieg au fost împreună o viață, după ce acesta din urmă a decedat, partenera sa a fost privată de orice drept de moștenire. Presupun că poate ar fi ajutat-o prietenii ce îi aveau și s-ar fi găsit o cale de mijloc, însă părinții lui Stieg s-au dovedit de-a dreptul inumani. Aceștia nu s-au înțeles și nu și-au vorbit de ani întregi, ba mai mult, din ce povestește Eva, ea a apucat să-i vadă familia lui Stieg doar de 2 ori: prima oară când rudele lui au avut trecere prin orașul lor și, la insistența celor doi, acestea au venit în vizită la ei, iar a doua oară la înmormântare. Deși inițial au zis că nu-i interesează moștenirea lui Stieg, s-au răzgândit imediat și au pus stăpânire pe toate câștigurile rezultate din urma industriei Millennium. Eva Gabrielsson vorbește în această carte de memorii atât despre relația ei cu Stieg cât și despre proiectele în care erau implicați, valorile pe care le susțineau, cărțile și scrierile partenerului său de viață. Eva a fost alături de Larsson când acesta a scris trilogia, așa că știe mult mai multe detalii decât ce s-a lăsat să se vadă în cărțile publicate. Mi-a plăcut și am apreciat faptul că a vorbit deschis, explicit, astfel încât oricine poate să înțeleagă despre ce este vorba, chiar dacă nu a citit cărțile și nu știe despre ce s-a întâmplat. Am empatizat sincer cu Eva, am admirat tot ce-au făcut ei împreună și am scrâșnit din dinți atunci când am aflat ce s-a întâmplat după moartea lui Stieg. “Faptul de a fi împreună transforma radical fiecare dintre clipele vieții noastre.” (p.13)