Conjurația imbecililor (ediție de buzunar)

     

Plina de haz si de situatii neprevazute, aventura lui Ignatius se complica treptat, tinzind spre un final neasteptat. Este povestea instrainarii omului in societatea actuala din care nu lipsesc prestigiul, lacomia, ura, iubirea, umilinta, ignoranta, prostitutia, homosexualitatea, dar si prostia ridicata la rang de valoare. Nu poti sa nu te intrebi daca paginile cartii sint fictiune sau realitate. Un raspuns ni-l ofera cetatenii orasului New Orleans, care considera de peste 40 de ani ca nu s-a scris vreo alta carte care sa descrie mai bine viata in orasul lor. De altfel, lui Ignatius J. Reilly i s-a ridicat de catre acestia o statuie de bronz in fata supermagazinului unde isi asteapta, in continuare, mama.

     

Cartea poate fi intepretata folosind mai multe chei si e atit de densa si de bine lucrata incit nu as sti de unde sa incep si unde sa ma opresc. Dar da, cartea e ATIT de buna! Romanul ar trebui inclus in DEX, ca exemplificare sub definitia cuvintului tragedie. Autorul, John Kennedy Toole, s-a sinucis la virsta de 32 de ani in urma refuzurilor primite in legatura cu manuscrisul romanului Conjuratia imbecililor (titlu original: A confederacy of dunces) nu este doar comica. Este in aceeasi masura (sau in si mai mare masura) ironica, satirica si reuseste sa discute niste probleme foarte interesante (si actuale!) sub paravanul unei tragi-comedii dirijate de Ignatius. Lectura obligatorie!

     

Conjuratia imbecililor este „o bijuterie, una dintre cele mai amuzante carti scrise vreodata”. Astfel descriau ziarele americane, la aparitia sa, capodopera lui John Kennedy Toole, un mare scriitor care, din pacate, s-a sinucis la virsta de 30 de ani. In 1981, i s-a decernat postum premiul Pulitzer pentru romanul de fata. Conjuratia imbecililor poate fi etern cartea zilei, una de un umor sclipitor, da, dar care vorbeste de fapt despre singuratatea si instrainarea individului in societatea moderna. Conjuratia este geniala, pentru ca te face sa rizi si sa-ti pui intrebari, in acelasi timp.

     

Montind o comedie neagra de proportii, romanul lui Toole vorbeste despre consecintele pe alocuri tragice pe care le aduce refuzul de asumare a esecurilor si a responsabilitatii in general [...]. Lumea lui Toole este una a vacarmului, in care toti prefera sa arunce zgomotos vina unii asupra altora pentru nefericirea pe care o traiesc, proiectindu-si in exterior propriile neputinte si deficiente, consolindu-se mereu cu confortul unei stime de sine supradimensionate. Si in ciuda faptului ca fiecare e dispretuitor la adresa celorlalti, in ciuda faptului ca fiecare lupta pentru a-si demonstra si conserva superioritatea, personajele din romanul lui Toole se fac, fara voia lor, partase la o adevarata… conjuratie a imbecililor.