Dragostea incurca, dragostea descurca

Descriere

în premierã, una dintre cele 40 de piese de teatru semnate Rabindranath Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, 1913.

Un poet, un avocat, un student, o gospodinã, o nepoatã orfanã, o fiicã emancipatã într-o comedie de situatie cu dialoguri dinamice si rafinate, jocuri de cuvinte care te introduc în culisele vieții de familie din societatea indianã.

Traducere româneascã realizatã direct din limba maternã a autorului, limba bengali.

Prima reprezentatie de teatru indian din România, în 1981, în regia si interpretarea studentilor traducãtoarei piesei, Amita Bhose, prima traducãtoare a lui Eminescu în Asia, profesoarã de bengali, sanscritã si civilizatie indianã la Universitatea Bucuresti (1972-1991).

Una dintre cele mai longevive comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, montatã pentru întâia oarã în regia autorului.

Fragment din Cuvânt înainte, de Amita Bhose

...Comedie în patru acte. Prima aparitie în 1892 sub titlul încurcãturi la început (Goray galad). în 1928 apare în varianta revizuitã de autor (sub titlul actual). Piesa a fost montatã în regia autorului în anii dupã publicarea primei versiuni.
Aceastã piesã umoristicã se bazeazã pe viata de familie a clasei intelectuale indiene din secolul trecut. Actiunile se petrec în Calcutta.
Primul act prezintã trei prieteni: avocatul Ciandro; poetul Binod, înscris la avocaturã si liber profesionist si Gadai, student la medicinã. Ciandro pare a fi nemultumit de sotia sa care, desi e bunã gospodinã, e lipsitã de romantism; Binod idealizeazã iubirea si cãsãtoria; iar Gadai crede cã dragostea nu-i decât o boalã de nervi.
în piesã apar si trei prietene: Indu, fiica pensionarului Nibaron, vecin cu Ciandro; Kamol, nepoata orfanã a lui Nibaron, si Khantomoni, sotia lui Ciandro. Indu si Kamol sunt mai emancipate decât fetele din epoca respectivã. N-au fost cãsãtorite în adolescentã; au culturã si rafinament si stiu sã cânte. Khanto, persoanã demodatã, le cere sfatul pentru a se moderniza spre placul sotului. Ele îi lãrgesc orizontul dându-i sã citeascã romane de dragoste.
într-o zi, Binod...

Fragment din articolul Actori pentru o searã. de Irina Coroiu, publicat în revista Teatru, nr.7-8, 1981
(în urma spectacolului de la Casa Universitarilor, pus in scena de studentii Amitei Bhose)

Desi scrisã în 1892, piesa îsi pãstreazã actualitatea, datoritã investigatiei în psihologia unor tineri aflati în pragul întemeierii unei familii. Confruntarea dintre traditie - încheierea contractului marital între indivizi care nu se cunosc - si conceptiile moderne - emanciparea femeii în raporturile sale cu bãrbatul - se face prin persiflarea prejudecãtilor, printr-o amuzantã înlãntuire de qui pro quo-uri, care urmãreste nu atât efectul comic, cât acumularea de argumente pentru justificarea mutatiilor în mentalitatea eroilor.
Caracterul pictural al stilului metaforic al lui Tagore (muzicalitatea este mai greu sesizabilã, chiar într-o bunã adaptare, ca aceasta) încântã, iar maximele ºi meditatiile amintesc, pe alocuri, de Ofrandele lirice sau de Grãdinarul dragostei. Influentat, la începutul carierei sale, de Mahabharata si Ramayana, de literatura poeticã anticã, de lirismul medieval vihnuist, Tagore pare a se fi ipostaziat pe sine în personajele acestea obsedate de poezie, de poezia vietii si de poezia propriu-zisã. Sensibilitatea lor e asemenea celei a autorului, care mãrturisea cândva: "Freamãtul vietii din afarã îmi pãtrunde în suflet în valuri verzi si nãvalnice si lumina, mireasma si rezonanta lor se transformã în imaginatia mea...". Avocatul Chondro sau poetul Binod, studentul la medicinã Godai sau tinerele Indumati, Komolmukhi, Khantomani, si pãrintii lor, Shibu si Nibaron, individualizeazã atitudini si concretizeazã idei ale celui care a fost un viguros spirit moralizator, un mare reformator social în civilizarea Indiei. Cu puritate si noblete, eroii îsi revendicã, în final - dupã ce cãsãtoriile s-au oficiat potrivit sentimentelor - dreptul la autentice schimbãri de mentalitate.