Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989)

     

Citind aceasta carte, veti avea senzatia ca la picioarele voastre se rostogoleste, cu un rinjet hidos, capul cinematografiei socialiste. Cinematografia romaneasca pina in 1989 este o imensa masinarie care a macinat in gol oameni, bani si viata. Cristian Tudor Popescu a reusit sa redea o radiografie limpede a acestei cinematografii, intr-un joc seducator de context.

     

Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai prestigiosi jurnalisti din Romania si senior editor gandul.info, poate fi descoperit de cititori si intr-o altfel de ipostaza: aceea de autor al unui studiu despre filmul autohton, Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989), care a aparut in colectia „Cinema” a editurii Polirom. Pornind de la filme ale unor monstri sacri ca Griffith, filmele sovietice de propaganda ale deceniului trei (inclusiv Eisenstein) sau cele propagandistice naziste (Leni Riefenstahl), volumul lui Cristian Tudor Popescu prezinta filmul romanesc de fictiune – de la peliculele interbelice, incepand cu Razboiul de independenta, pana la cele ale epocii comuniste. Acestea din urma sint diferentiate in functie de perioadele in care au fost produse si de evolutiile politice specifice perioadelor respective si sint urmate de numeroase studii de caz, intre care Directorul nostru (1955), Puterea si Adevarul (1972), dar si filme antisistem precum Reconstituirea (1970).

     

O carte binevenita, Filmul surd in Romania muta… de Cristian Tudor Popescu se alatura curentului demistificator care pare sa fi devenit mainstream-ul cercetarilor contemporane, tendinta foarte „sanatoasa” de altfel. […] Cartea mai prezinta si numeroase documente de arhiva, unele de-a dreptul terifiate, altele chiar amuzante, in care regasim discutiile dintre un Sergiu Nicolaescu, Ion-Popescu Gopo, generalul Maurer, Nicolae Ceausescu, Dumitru Popescu, Dan Haulica si diversi altii pe teme precum rentabilitatea filmului – daca trebuie sa aduca venituri, doar sa se amortizeze ori conteaza doar mesajul transmis – politicul si ideologicul in filme, majoritatea accepta ca filmele facute pina acum au fost slabe, unii dau vina pe restrictiile politice, se pune problema succeselor obtinute de filmele din tari socialiste precum Polonia, Cehia sau Iugoslavia, abordarea sexului sau sexi-ului in filme, si tot asa avem astfel de discutii foarte interesante, mai ales privite din perspectiva noastra. In concluzie nu pot spune decat ca avem in fata o carte excelenta, fiind nevoie de o analiza a propagandei realizata prin intermediul filmelor in Romania comunista de mult timp, carte care ne lasa deschisa dezbaterilor inca de pe la inceputul ei o intrebare esentiala: „cind, intr-un film de propaganda in favoarea unui regim criminal, apare ceva artistic valoros, ce cintareste mai mult, artisticul in sine sau modul convingator in care el valideaza propaganda? Esteticul sau eticul?”.

     

Simbata l-am invitat la 3×3 pe Cristian Tudor Popescu, incisivul gazetar, nu ca sa discutam despre realitatea politica a saptaminii ci despre propaganda si manipulare. Pretextul l-a constituit excelenta sa carte Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune lansata recent la Tirgul de carte. A fost ocazia de a recapitula – atentie melancolici, e de infarct – filmele tineretii noastre. CTP incheie bine cartea cind atrage atentia ca sloganele auzite in 1990 „Noi muncim, noi nu gindim”, „Moarte intelectualilor”, „Noi nu ne vindem tara” au o strinsa legatura cu propaganda si manipularea operata de PCR prin intermediul filmelor romanesti din perioada 19478-89.

     

Cartea, un studiu minutios documentat despre cinematografia din tara de dinainte de revolutie, Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989), a fost publicata in colectia „Cinema” a editurii Polirom.