Cimitirul din Praga

Cea mai noua carte a lui Eco (care implineste 80 de ani in 2011), Cimitirul din Praga, a fost acuzata de antisemitism, insa el sustine ca numai cititorii slabi pot intelege asta. „Nu esti responsabil pentru intelegerea perversa a cartilor tale.”

In recentul sau roman istoric postmodern Cimitirul din Praga (...) neobositul Umberto Eco realizeaza o deconstructie a modernului mit conspirationist, al carui caracter fabulator ii permite sa-si puna in valoare competenta narativa in registre cit mai variate si, totodata, pluricodificate. Ultimul text romanesc al lui Umberto Eco demonteaza cu abilitate pernicioasa teza conspirationista, ridiculizind-o copios, denuntind-o ca pe o contrafacere grosolana si abjecta, ca pe o fabulatie imorala, maladiva, evaluind-o lucid dintr-o perspectiva critica necrutatoare, ajutindu-ne sa ne debarasam de ea, sa ne pregatim pentru a intelege istoria intr-o modalitate rezonabila, demistificanta.

Asa cum era de asteptat in cazul unui autor ca Eco, Cimitirul din Praga abunda in detalii savante si politiste, tinand cititorul cu sufletul la gura sau dimpotriva, exasperandu-l prin multitudinea amanuntelor istorice ori a conflictelor secundare si prin complicatiile nu o data artificiale ale intrigii, combinand pedanteria unui istoric cu apetenta pentru picanterie si senzational a unui autor de foiletoane. (...) Textul beneficiaza, in plus, de o adevarata colectie de ilustratii, majoritatea provenite din arhiva personala a autorului, in spiritul romanelor de mistere sau al foiletoanelor epocilor anterioare, modelele fiind Alexandre Dumas si Eugène Sue.

Daca In numele trandafirului, Guglielmo, acel Sherlok Holmes al epocii medievale, era mai radical, mai moral mai corect, uneori naiv, personajul principal al Cimitirului din Praga, Simonini, nu are tandreturi cu lumea principiilor. Este asa cum trebuie sa fie un spion, fara fizionomie etica sau morala, un criminal neimpartasit, un Licifer al banului si al tradarilor, care nu are memorie afectiva, doar pricepere la conjuratii fara urme. Cei care cauta fineturi stilistice, arcuiri lexicale, fraze cu dichis pot fi in culmea satisfactiei. Umberto Eco stie sa manevreze condeiul in hipertextualism si hiperargumentatii lexicale