Mic dejun la Tiffany

     

Pentru cei mai multi cititori ai romanului, adica pentru toti cei care au vazut ecranizarea din 1961, Holly Golightly are trasaturile lui Audrey Hepburn. Dar daca citesti sau recitesti cartea dupa ce ai vazut filmul, remarci, tot mai contrariat ca Holly nu vrea sa semene cu Audrey Hepburn. Si ca, de fapt, n-ar putea semana cu nici o femeie in carne si oase. Ti-o imaginezi, dar n-o poti descrie. Ti-ar putea fi prietena, dar simti si ca n-ar impiedica-o nimic sa te lase pentru totdeauna la usa, fara nici un motiv anume. Despre ea nu stii niciodata cind viseaza fara scop sau are ceva de gind. Traieste intr-un perpetuu provizorat, fiindca nu gaseste nicaieri in viata reala un loc in care sa se simta ca la Tiffany.

     

Nuvela a avut un impact imens asupra Americii. Multi au vrut sa descopere prototipul acestei insolite psihologii feminine, create de Capote. S-a ajuns la concluzia ca ea combina profilurile mai multor femei pe care autorul le-a cunoscut, inclusiv al mamei sale – Nina Capote. Numeroase contemporane de-ale prozatorului au pretins ca ele s-ar afla in spatele protagonistei din text. O femeie cu numele de Bonnie Golightly, locuitoare a Manhattan-ului in perioada desfasurarii evenimentelor din Mic dejun..., l-a dat chiar in judecata pe prozator (desi se stie ca, intr-o prima versiune a povestii, numele ales de Truman Capote pentru eroina lui a fost Connie Gustafson) pentru „calomnie”. Aceasta „isterie” sociala si culturala din jurul cartii demonstreaza insa forta mesajului sau metatextual: singura fericire posibila a individului este libertatea, indiferent de maniera in care el o obtine.

     

Misterul care o invaluie si senzatia de independenta absoluta pe care o degaja fac din personajul lui Capote ceea ce a reusit sa faca si Audrey Hepburn in interpretarea ei magistrala: sa iti lase o amintire, peste ani si ani de zile, chiar si dupa ce ai uitat despre ce e vorba in film, chiar si dupa ce ai uitat cum se termina cartea, o imagine la fel de vie si de actuala, exact ca atunci cind ai experimentat-o pentru prima oara.

     

Publicat in 1958, Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor gay care in tinerete traise o prietenie stranie cu o foarte juna socialite, fiindu-i vecin si devenindu-i confident. Chiar indragostit de ea. Si cum sa nu fi fost indragostit de Holly Golightly, atita vreme cit ea era excentrica, misterioasa, fascinanta, neconventionala, aproape o fictiune, imprevizibila, considerata de unul dintre personajele cartii o „ticnita, impostoare, dar o impostoare autentica”. Cartea ei de vizita era foarte potrivita firii ei aventuroase, pentru ca pe ea scria „Domnisoara Holly Golightly. Calatoare”.