Platforma (ediție de buzunar)

     

Scris la persoana I, romanul prezinta, din nou!, viata searbada a unui ins pentru care supliciul cotidian al intilnirii cu societatea este greu de suportat. Cartea se citeste cu o oarecare placere, surprinzatoare pentru mine. Actiunea e uniforma, bine gradata, bine gindita si redata intr-un mod care o face usor de urmarit si greu de anticipat.

     

Lectura, intr-adevar, inseamna libertate totala. Societatea te poate face sa te simti nefericit, poti ajunge sa-ti urasti seful sau copiii. Activitatea cea mai libera ramine lectura. Scrisul, in schimb, e constringator. Intii de toate pentru ca cere un efort sustinut, cotidian. Eu, unul, am devenit sclav al romanelor mele.

     

Platforma abordeaza tema turismului sexual, plecind de la premisa ca tarile dezvoltate ar putea oferi astfel o solutie la problema economica din tarile lumii a treia. Houellebecq are drept motiv recurent intruziunea pietei economice libere in relatiile umane si sexuale si cum o piata are si invinsi, si invingatori, acelasi lucru s-ar aplica si intr-o societate care nu impune monogamia.

     

Cred ca sint controversat mai ales in Franta (...). E normal. De obicei, noi, scriitorii, sintem controversati mai mult in propria tara. Cind vii din alta parte, reactiile de acest fel se mai estompeaza. De parca granita ar functiona ca un paravan protector. Esti tratat cu mai putina violenta...

     

Michel Houellebecq nu e genul de scriitor pe care sa-l citesti nepotilor inainte sa adoarma. Houellebecq nu e nici pentru pudibonzi si nici pentru cei care iau in nume personal titlul sau continutul unei carti. Am avut ocazia sa il vad pe Michel Houellebecq la Bookfest anul acesta. Spunea atunci, dialogind cu moderatorii evenimentului, ca omul devine interesant cind renunta la orice demnitate. Or exact despre asta este vorba si in Platforma.