Profesorul Bumb si macii suedezi

Descriere

Augustin Cupsa este cistigatorul concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2011.
Augustin Cupsa a debutat in proza cu Perforatorii, roman care a devenit un reper al noii generatii de prozatori. A urmat o serie de scenarii de film premiate si ecranizate. Cu noul volum Profesorul Bumb si macii suedezi autorul reuseste o noua performanta, de aceasta data in proza scurta. Cele cinci povestiri sint plasate intr-un teritoriu tensionat, dominat de psihozele, fobiile, nevrozele si impulsurile schizoide ale lumii contemporane, devoalate in registrul nu usor de orchestrat al parabolei. In aparenta texte ludice – scrise cu umor si mustind de amanunte pitoresti, adesea picante –, povestirile tradeaza in subtext o abordare hipersensibila a grotescului si a absurdului existentei cotidiene. In „Profesorul Bumb si macii suedezi”, „Muntii de neon”, „Usor cu metroul prin Bucuresti. Eva la mijloc”, „Importanta cirtitei” si „Furtuna intr-un singur cuvint”, Augustin Cupsa, cu acuratete de geometru, fisureaza lumea personajelor sale, trasind granite fine intre real si fantastic, ca ultime solutii de vindecare. „Citesc cartea lui Augustin Cupsa si vad cirtita, „mare, jegoasa, surpind incetisor tot ce cladise batrinul”, vad dirijabilul lui Celine zacind la pamint ca o uriasa batista mototolita, vad gingania lui Kafka, sobolanul alb cu blana insingerata, demonul lui Le Clezio, vad… toate frustrarile nascatoare de genii. Augustin Cupsa este revelatia literaturii noastre actuale tocmai pentru ca nu face nimic sa fie actual, el s-a nascut european: livresc, fantast, ticnit – risul lui suna lugubru in noptile noastre.” (Nora Iuga) „Imi place din ce in ce mai mult proza lui Augustin Cupsa, scriitura sa tot mai rafinata si mai migaloasa, forta expresiva si inteligenta cu care isi joaca (pentru a le putea dejuca) pina si impreciziile. Descopar cu admiratie in prozele din Profesorul Bumb si macii suedezi orgoliul unuia dintre cei mai inzestrati scriitori ai generatiei noastre.” (Claudiu Komartin)