Cum am golit casa parintilor mei

Descriere

In urma morţii părinţilor, Lidya Flem - unică moştenitoare legală - se găseşte în situaţia, copleşitoare fizic şi moral, de a lichida casa părintească în care s-a păstrat un ocean de obiecte : mobilă, tablouri, covoare, obiecte de tot felul, cărţi, fotografii, scrisori, dar şi cele mai neînsemnate hârtii : chitanţe, adeverinţe, certificate... Sarcina trierii este dificilă şi dureroasă, căci fiica trebuie să le decidă singură soarta : ce să păstreze, ce să vândă, ce să dăruiască şi ce să arunce. Sentimentele sunt diverse şi contradictorii: durere, regret, nostalgie, dar şi paradoxal, revoltă - pentru că părinţii n-au prevenit ce avea să urmeze dispariţiei lor, măcar printr-un testament. Trecutul mărunt şi cotidian redescoperit o melancolizează pe autoare, trecutul neştiut, anterior naşterii ei, o cutremură, căci despre soarta părinţilor, bunicilor, străbunicilor, victime ale holocaustului, află abia acum. Au vrut s-o protejeze, ea s-a hotărât să depună mărturie şi a scris cartea.