Lunea existentiala si Duminica istoriei

Descriere

Existenţialismul lui Benjamin Fondane nu este un discurs despre existenţă, spre deosebire de acela al lui Heidegger, de pildă, pe care Fondane îl şi analizează în trecere, arătând cum se produce alunecarea de la senzaţia de opresiune spre sentimentul mirării, dizolvat în obiectivarea limbajului. Omul singular: eu, tu, el, ea... în carne şi oase. Aici este punctul tare al filosofiei lui Fondane şi al întregii sale opere. Aici şi lecţia: o lectio difficilior, fără îndoială. Căci nu există nicăieri, la Fondane, om generic, reprezentant impersonal al umanităţii. La urma urmei, duşmanul filosofiei existenţuale autentice este tocmai abstracţia ipostaziată, această progenitură a raţiunii exclusiviste: cea care uită omenescul până la renegare, dacă nu până la crimă. (Mihai Şora şi Luiza Palanciuc)