Modelarea GIS a unei retele ecologice, instrument pentru dezvoltare durabila - ghid practic

Descriere

CE îŞI PROPUNE BROŞURA DE FAŢĂ?
în prezent, mai toţi cei implicaţi în conservarea naturii recunosc că nu mai este suficient să declarăm unele suprafeţe izolate ca arii protejate, insule în peisaj, fără a ţine cont de faptul că de jur împrejurul acestora sistemele ecologice riscă să se modifice continuu, adesea ca urmare a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii.
într-o lume a progresului ştiinţific şi tehnologic, într-o lume informaţională, dar şi într-o lume în care omul s-a autoinstaurat ca stăpân absolut peste Natură, pentru cele-
lalte specii de animale şi plante devine din ce în ce mai greu să-şi găsească refugiu în peticele de habitat dispersate, rămase cât de cât într-o stare mai apropiată de cea naturală.
Trebuie aşadar să privim lucrurile în an-samblu, la nivelul întregului peisaj, lucru din ce în ce mai uşor datorită tehnologiei moderne şi avântului luat în ultima vreme de ecologia peisajului. Vizualizarea suprafeţei terestre de la înălţime e acum la îndemâna oricui, de când au intrat în funcţiune sateliţii comerciali şi mai ales, de când Internetul, Google Earth™ şi alte programe similare au pătruns în fiecare casă.
Este adevărat că în România încă mai există mari întinderi cu habitate păstrate într-o stare apropiată de cea naturală, şi mulţi ar putea argumenta astfel că nu avem motive serioase să insistăm pentru constituirea propriu-zisă a unei reţele ecologice naţionale. Dar să nu uităm însă că în România se preconizează proiecte majore de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii odată cu a-derarea la Uniunea Europeană (autostrăzi, canale, pârtii de schi, noi staţiuni turistice, etc.). Aceste proiecte de anvergură ar putea să distrugă în doar câteva decenii valori naturale care mai persistă încă în ţara noastră de sute de ani, dacă nu se iau din timp măsuri de precauţie!
Ce ne propunem în broşura de faţă este să arătăm că identificarea coridoarelor ecologice la nivel de peisaj nu este, la urma urmei, o sarcină chiar atât de complicată. To-tul depinde de implicarea noastră, a tuturor, specialişti şi nespecialişti, şi mai ales, de implicarea activă a instituţiilor care au pu-terea să implementeze reţeaua ecologică în teren, de la ministere la autorităţile publice locale şi administratorii fondului forestier sau de vânătoare.
Totodată, vrem să demonstrăm că această sarcină poate fi practic îndeplinită într-un timp relativ scurt şi fără a se cheltui în acest sens sume exorbitante de bani, utilizând tehnica modernă.