Ecouri de dincolo de moarte (editie de chiosc)

     

Mister...mult mister invaluie aceasta poveste ce reda tragedia unei mame al carei fiu a disparut in urma cu 20 de ani. Acum, ea reuseste sa isi infranga durerea si sa se afle ce s-a intamplat de fapt cu el, in acea zi nefasta, acoperita de o ceata extrem de deasa, ce l-a facut sa dispara pentru totdeauna. Franturi din trecut se impletesc cu cele ale prezentului, relevand o poveste incitanta, in care pana si numele au rezonanta misterioasa, fantomatica...secrete bine ascunse in negura timpului ies treptat la iveala...un personaj straniu bantuie memoria colectiva, un nume ce miroase a moarte. Insasi decorul in care are loc aceasta ancheta tardiva, e fantomatic...satul aproape pustiu, cabanele parasite, toate te duc cu gandul la trecut. Alvarul, ca forma de relief pe care, desi nu o cunosc, reusesc sa mi-o inchipui intocmai, apare ca un leit-motiv, cadru al unor momente terifiante. E o carte pe care vrei sa o citesti fara intrerupere....desi am evitat pana acum aceasta serie neagra, crezand ca proza din tarile nordice nu poate avea decat un ton glaciar, am descoperit cu surprindere un stil superb, de care n-am putut sa nu ma indragostesc. Si apoi, modul in care episoadele din trecut se intretaie cu cele din prezent, mergand pe firul timpului din momentul declansator pana la punctul-cheie al tragediei, te tin cu sufletul la gura si te determina sa tot citesti, te tin legat de carte, dorindu-ti sa termini episodul din prezent pentru a descoperi continuarea celui din trecut, si invers. Cele doua fire se leaga intr-un anumit punct dezvaluind misterul ce a umbrit existenta timp de 20 de ani si toate intrebarile isi gasesc raspunsuri neasteptate si, nu in ultimul rand surprinzatoare, ba chiar socante. Cu greu mi-am putut alege urmatoarea carte, dupa ce am terminat-o pe aceasta, caci aveam senzatia ca nu voi gasi nimic mai palpitant si toate parca mi se pareau plictisitoare in comparatie cu ea. Dar am schimbat registrul si problema s-a rezolvat.

     

Cartea aceasta am inceput sa o citesc in paralel cu alta acum cateva saptamani, apoi am abandonat-o in favoarea celei principale, ca abia dupa ce am citit o alta sa ma reintorc la ea. Citisem vreo 30 de pagini, nu extrem de incantata, atrasa doar de misterul ce plana in jurul mortii Evei Ringmar si a nebuloasei din capul sotului care nu-si mai amintea nimic si parea a fi vinovat si nevinovat in acelasi timp. Niciun indiciu nu trada ceea ce se intamplase de fapt...si cand am reluat-o, am descoperit ca e chiar interesanta si chiar si stilul in care e scrisa nu mai parea atat de rece si lapidar, ci chiar captivant...si m-am lasat furata de actiune...atat de furata incat a doua zi am si terminat-o, agatandu-ma de actiune chiar si cand era treaza cea mica...si asta ma face sa regret ca nu am aprofundat pasaje ce meritau a fi extrase ca si citate...e scrisa intr-un stil splendid si, pentru un roman politist, subtilitatile si ideile enuntate, surprind fara indoiala. Nu atat insa cat actiunea in sine, care cunoaste o serie de detalii pline de mister si intamplari care te tin cu sufletul la gura, in incercarea de a deslusi adevarul...ma pot lauda ca am banuit cine e criminalul cand eram inca destul de departe de final, desi ulterior am avut totusi semne de indoiala privind banuiala mea...sa insemne asta ca am capatat experienta?...veti fi uimiti sa descoperiti cheia intregii povesti si implicatiile sale...cu siguranta motivatia nici nu mi-ar fi trecut prin minte. Insa va pot spune ca ea se ascunde undeva in tenebrele trecutului...