Minciuni de vara

Descriere

Bernhard Schlink este cunoscut cititorilor de pretutindeni datorita romanului Cititorul (1995; Polirom, 2002), tradus in peste patruzeci de limbi, distins cu numeroase premii si ecranizat in 2008, in regia lui Stephen Daldry, cu David Kross, Ralph Fiennes si Kate Winslet in rolurile principale. Mizind pe stilul sobru, elegant, cu care si-a incintat intotdeauna cititorii, Bernhard Schlink arata in cea mai recenta carte a sa ca exceleaza si in arta prozei de mai mica intindere. Concentrind simplitate, complexitate, sensibilitate si melancolie, volumul de povestiri Minciuni de vara (2010) surprinde in diferite ipostaze tematica amagirii si a deceptiei, protagonistii fiind oameni care isi cladesc pe minciuna cel putin un episod din viata si care isi dau seama ca e mult prea tirziu ca s-o ia de la capat in clipa in care ar vrea sa repare ceva din consecintele unor fapte din trecut. Unii au puterea de a intrevedea o eventuala solutie, altii au fost invaluiti iremediabil de mrejele minciunii. Cele sapte povestiri – Extrasezon, Noaptea din Baden-Baden, Casa din padure, Strain in noapte, Ultima vara, Johann Sebastian Bach pe insula Rügen si Calatorie spre sud – sint construite ca tot atitea revelatii ale istoriilor (sau minciunilor) mici si mari, neintentionate sau deliberate, neinsemnate sau hotaritoare, din care poate fi tesuta viata de zi cu zi. „Cititorul lui Schlink a fost un bestseller surpriza pentru toata lumea. Calitatile lui, trasaturile si profunzimea situatiilor, implicatiile morale si felul in care sint surprinse reactiile personajelor au trecut insa si in povestiri, iar viziunea auctoriala si intelepciunea ei asezata fac din Minciuni de vara o opera clasica a genului.” (Publishers Weekly) „Prin volumul sau atit de elegant construit, Schlink ofera fara ocolisuri cititorilor un corolar al indoielilor, adesea confuz exprimate, ce macina de o vesnicie sufletul uman.” (The New York Times Book Review) „O culegere de povestiri in care intimitatea e la ea acasa, inteligent scrisa, care lasa o impresie puternica, poate la fel de puternica precum Cititorul.” (The Washington Post)