Literaturitatea discursului poetic. Abordare metodologica din perspectiva curriculumului la decizia scolii

Descriere

Am ales să pornim în cercetarea noastră de la poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, tocmai pentru că această perspectivă este definitorie pentru specificul semnului poetic. Elevii au tendinţa de a dezvolta, în interpretarea unui text un demers expozitiv, reflex al timpului prozaic pe care îl trăiesc. Orele de limba şi literatura română au, în acest context, o menire ontologică, având rolul de a-l scoate pe elev din promiscuitatea vremuirii şi de a-l proiecta în timpul sacru al facerii creaţiei literare, garanţie a accederii la propria facere. De obicei, elevii ignoră poezia, pe motivul că nu înţeleg şi nu-i găsesc utilitatea pentru evoluţia lor socio-profesională. însă, dacă vom urma demersul heideggerian, care susţine că trăsătura definitorie a fiinţei este �faptul de a fi în lume�, vom ajunge la concluzia că textul poetic este forma originară de comunicare între eul uman şi lume. Momentul instaurării fiinţiale a poeziei este cântecul interior, semn al armoniei între fiinţa umană şi fiinţa lumii.
Căutarea receptorului este stimulată de căutarea emiţătorului. Ne putem întreba �Ce este căutat de către poet?�. Răspunsul primeşte o triplă determinare: poezia însăşi, poetul şi lumea. în ceea ce priveşte poezia, ea este singura care vorbeşte despre rădăcina lucrurilor şi poate ultima soluţie ce împovărează sufletul avid al omului.
Poetul se poate exterioriza atât în calitate de martor anonim, în care lumea rămâne coordonata poemului său, cât şi în aceea de subiect al acesteia în ipostaza în care textul �povesteşte aventurile inimii, sau ale spiritului�. Poezia exprimă lumea, întrucât orice sentiment se reîntoarce în două feluri la lume: este sentiment al lumii (de exemplu dragostea este proiectată în lume, ca decor consecinţă a perspectivei antropocosmice) sau exprimă dragostea evocând lumea. Ne întrebăm despre ce lume este vorba: lumea operei, paradigmă a autorului, care ia naştere pe axa sintagmatică a comunicării dintre fiinţa umană şi fiinţa lumii.