Cantecul poporan din Muscel

Descriere

Despre lucrare

Una dintre preocupãrile constante ale folcloristicii românesti este cea legatã de alcãtuirea unui corpus reprezentativ al literaturii orale traditionale, sistematizarea si publicarea unei “editii critice definitive a folclorului nostru”^[1] reprezentând, fãrã îndoialã, nu numai misiunea fundamentalã a etnologilor români, ci si un proiect de prim rang al culturii noastre moderne. Actionând potrivit acestui deziderat, colectivul constituit în cadrul Institutului de etnografie si folclor al Academiei Române, cel care si-a asumat, în urmã cu mai bine de 50 de ani, sarcina redactãrii si publicãrii Colectiei nationale de folclor, a urmãrit sã acopere “prin monografii zonale si tematice întreg teritoriul folcloric românesc”, reunind astfel “toate faptele semnificative ale patrimoniului nostru folcloric traditional”.^[2] Chiar dacã, din motive dintre cele mai diverse (dar, în principal, de naturã extra-stiintificã) planul initial nu a mai putut fi integral respectat, în câteva tinuturi si arii etno-folclorice au fost derulate o serie de cercetãri monografice sistematice si detaliate, de cele mai multe ori fiind continuate importante demersuri ale generatiilor anterioare de cercetãtori.

Printre zonele astfel vizate s-a numãrat si tinutul Muscelului unde, în perioada 1954-1963, un colectiv coordonat de Alexandru I. Amzulescu a desfãsurat o intensã campanie de cercetare^[3]. Bogatul material rezultat (concretizat, printre altele, în peste 3000 de înregistrãri pe bandã de magnetofon) s-a alãturat mai vechilor colectii muscelene, datorate unor prestigioase contributii anterioare, începând cu cele ale lui C. Rãdulescu-Codin (1896) sau D. G. Kiriac (1914), acesta din urmã realizând si primele înregistrãri pe cilindri de fonograf ale unor piese folclorice din Muscel, continuând apoi cu C. Brãiloiu si colaboratorii sãi Tiberiu Alexandru, Harry Brauner s.a. (1928-1940).

Urmare a acestor îndelungate si constante strãdanii, tinutul Muscelului se regãseste masiv reprezentat în colectii si arhive, fiind acoperite abundent toate genurile si speciile folclorice si, fapt deosebit de important, fiind consemnate si înregistrate atestãri succesive pe o perioadã lungã de timp (aproape 100 de ani!), mai mult decât suficientã pentru a asigura examinarea în cele mai bune conditii a fenomenului folcloric muscelean, a caracteristicilor, evolutiei si transformãrilor sale.

în universul atât de variat al genurilor si speciilor folclorice, cântecul liric (cântecul “propriu-zis”) ocupã, fãrã îndoialã, un loc aparte prin bogãtia reprezentãrii si circulatiei, prin ponderea însemnatã detinutã în ansamblul fenomenului cultural traditional. Nevoia unei cât mai clare delimitãri a teritoriului si profilului acestuia, atât în ceea ce priveste rolul si functiile sale în contextul general al folclorului românesc cât si din punctul de vedere al identitãtii regionale, ne-a îndemnat sã punem la îndemâna cercetãtorilor si tuturor celor interesati de cunoasterea vechii noastre civilizatii sãtesti un tablou, credem, suficient de bine conturat al cântecului poporan “cel de toate zilele” aflat în circulatie în aria etno-folcloricã a Muscelului în perioada 1914-1963. Materialul aici antologat se alãturã astfel cartografierii muzicale realizate de Paula Carp si Adrian Vicol,^[4] care au nãzuit sã ofere, prin cele 790 de partituri ordonate tipologic (fireste, potrivit unor ratiuni muzicologice), “înfãtisarea vietii muzicale reale”^[5] a satelor din zona Muscelului.

Analiza celor aproximativ 2000 de texte ne-a condus, la rândul nostru, la desprinderea unui numãr de 728 de tipuri, adică a unui număr de tot atâtea cântece cu profil tematic si compozitional distinct care au circulat ca atare în câmpul folcloric muscelean în perioada acoperitã de cercetãrile la care am fãcut referire mai sus. Nu vom mai zãbovi acum asupra unor aspecte privind “biologia” cântecului propriu-zis – caracterul intensiv, pulsatoriu, ciclic, structura aglutinantã, arhitectura motivicã complexã, relatia extrem de flexibilã între text si melodie, functia consolatoare si comunicationalã, dinamica fluctuantã, relatia biunivocã între interpreti si auditori etc. – întrucât acestea au fost cu prisosintã clarificate de profesorul nostru Alexandru I. Amzulescu în consistentul sãu studiu dedicat cântecului din Muscel^[6], unde sunt temeinic analizate caracteristicile si specificul acestei specii, relatia între cântec si celelalte specii folclorice, influentele interregionale, aspectele particulare ale peisajului folcloric muscelean, inclusiv din perspectiva interventiei tot mai accentuate a cãilor moderne de comunicare si implicit a surselor urbane de influentã s.a.m.d.

Desi, într-o primã etapã a cercetãrii s-a realizat o clasificare partialã, de lucru, avându-se în vedere departajarea unor categorii cu grad cât mai ridicat de generalitate – fiind delimitate, pe lângã lirica “generalã cotidianã” doar cântecele de pãstorie, de cãtãnie si rãzboi si cântecele noi ^[7] – am considerat util, pentru volumul de fatã, desprinderea unor grupaje tematice mai detaliate. Astfel, am rânduit tematic materialul antologat urmãrind, în mare mãsurã, modelul de departajare propus de Ovidiu Bârlea^[8], dar nu pentru a vorbi de “subspecii” efective ale cântecului liric, ci mai cu seamã din dorinta de a înlesni examinarea angrenajului de subiecte si teme în jurul cãrora creatorii culturii orale si-au construit mesajele lirice.

în acest mod, credem, configuratia de preocupãri, gânduri si stãri sufletesti, asa cum erau ele transpuse liric în cântecul de zi cu zi al vechiului sat muscelean, devine mai vizibilã si mai accesibilã prin reflectarea sa în însãsi arhitectura distributiei materialului antologat.

Fiind, neîndoielnic, specia cea mai calificatã sã rezoneze direct si imediat cu faptele si situatiile vietii cotidiene, cântecul propriu-zis oglindeste, adesea în mult mai mare mãsurã decât alte specii, mai rigid mentinute în chingile formalismului impus de codurile traditionale, conceptia si atitudinile împãrtãsite de oamenii culturii orale. Textele cântecelor antologate, împreunã cu informatiile conexe provenite din comentariile si explicatiile povestitorilor, se constituie astfel într-o arhivã valoroasã de date si informatii privind preocupãrile si simtãmintele comunitãtii folclorice, în interiorul cãreia observatorul atent va putea identifica o serie de elemente dintre cele mai semnificative, de certã utilitate în perspectiva unor posibile investigatii etno-antropologice.

Cu toate cã o monografie nu poate avea nicicând pretentia de a acoperi în întregime uriasul volum al fenomenului folcloric, de marginile cãruia orice tentativã de apropiere rãmâne inevitabil asimptoticã, putem aprecia cã materialul consemnat în antologia de fatã reflectã în chip multumitor si mai ales semnificativ configuratia intimã a cântecului liric “cel de toate zilele” precum si traseul acestuia într-unul din spatiile culturale cele mai reprezentative ale civilizatiei noastre traditionale, tinutul Muscelului.


*
Titlurile cântecelor au fost adoptate convenţional, după primul sau al doilea vers (ignorând, de regulă, formula introductivă Foaie verde…).

Textele sunt amplasate în grupaje tematice, fiind dispuse în interiorul fiecărui grupaj în ordine alfabetică (după titlu). Ordonarea şi numerotarea iniţială a variantelor, aşa cum a fost realizată în 1965 de Al. I. Amzulescu, cu prilejul transcrierii textelor, poate fi accesată la pagina de internet www.valahia.biz.

Variantele textelor de bază sunt redate doar prin marcarea diferenţelor survenite faţă de varianta principală.

După fiecare variantă-tip este trecută o casetă tehnică, redactată cu caractere distincte, ce cuprinde sursa (codul din arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor), numele informatorilor, vârsta, data şi locul culegerii precum şi, acolo unde a fost cazul, trimiterea la varianta corespunzătoare din colecţia lui C. Rădulescu-Codin (Literatură populară, vol I, Ed. Minerva, 1986), semnalată prin acronimul < CRC > însoţit de numărul paginii şi numărul de ordine al textului respectiv.
De asemenea au fost efectuate corelaţiile cu partiturile publicate de Paula Carp şi Adrian Vicol (Cântecul propriu-zis din Muscel, Editura Muzicală, Bucureşti, 2007, vol. I-II), trimiterile fiind marcate prin semnul < ♫ > însoţit de numărul de ordine al textului respectiv. Textele care beneficiază de asemenea trimiteri au fost marcate inclusiv la titlu cu semnul ♫.

Informaţii similare sunt consemnate şi pentru variante, câte o casetă tehnică organizată aidoma cu cele ale variantelor-tip fiind amplasată înaintea fiecărei variante.

La finalul textelor sunt reproduse (marcate, de asemenea, cu caractere distincte) declaraţii şi comentarii ale informatorilor pentru toate situaţiile în care am dispus de asemenea informaţii.

Atât textele cântecelor cât şi comentariile informatorilor au fost transcrise urmărindu-se redarea cât mai fidelă a particularităţilor regionale de pronunţie.

Refrenele şi intervenţiile cu funcţie prozodică din interiorul cântecelor sunt marcate prin caractere italice.

Repetarea unor versuri sau secvenţe de versuri este indicată prin încadrarea acestora cu semnele din grafia muzicală /: :/, numărul punctelor semnalând numărul corespunzător de repetări. Eventualele diferenţieri între versurile repetate (cuvinte sau fragmente de vers) au fost marcate prin indice cifric.

Versurile sunt numerotate fără a se ţine cont de refrene.

în glosar sunt oferite explicaţii pentru regionalisme sau pentru cuvintele ieşite din uz.


Abrevieri:

D. = înregistrare pe disc de patefon (în arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu”);
fg. = înregistrare pe cilindri de fonograf (în arhiva IEF);
i. = notaţie directă (fără înregistrare) (în arhiva IEF);
inf. = informator;
mg. = înregistrare pe bandă de magnetofon (în arhiva IEF);
ms. = manuscris (în arhiva IEF);
vs. / vss. = vers / versuri.


Despre autori:

Nãscut pe 4 decembrie 1921, în satul Valea Stanciului, Dolj, Alexandru I. Amzulescu este un nume de referintã al folcloristicii românesti. Cercetãtor (1950-1983) la Institutul de etnografie si folclor al Academiei Române si redactor-sef al Revistei de etnografie si folclor (1980-1985), autor a numeroase studii, monografii si cercetãri de teren, Al. I. Amzulescu s-a impus cu autoritate drept „cel mai bun cunoscãtor al problemelor pe care le pune studiul cântecului nostru epic ce l-am avut vreodatã“ (Adrian Fochi), monumentalele sale lucrãri Cântecul epic eroic (1981) si Balada familialã (1983) fiind contributii instalate definitiv în bibliografia fundamentalã dedicatã studiului culturii traditionale românesti.

Aria etno-folcloricã a Muscelului a ocupat un loc de seamã în preocupãrile lui Alexandru I. Amzulescu, acesta dedicându-i, de-a lungul a peste sase decenii de neobositã activitate stiintificã, importante studii si cercetãri monografice: Cântece si jocuri din Muscel (1964, în colaborare cu Paula Carp), Doina „de codru“ în Muscel (1966), Balada popularã din Muscel (1967, tezã de doctorat), Premise la poetica doinei muscelene „de codru“ (1967), Doina „de dragoste“ în Muscel (1967), Cântecul popular din Muscel - monografie folcloricã zonalã (1990, 1994).


Marian Munteanu (nãscut pe 19 iunie 1962, în satul Grãdistea, Ilfov) este profesor si cercetãtor (asociat) la Facultatea de Litere a Universitãtii din Bucuresti si la Institutul de Sociologie „Dimitrie Gusti“ al Academiei Române precum si editor al revistei CERC - Cercetãri Etnologice Românesti Contemporane.

Preocupat cu precãdere de configurarea unei „etnologii a libertãtii“, a publicat studiile: Poezia Rezistentei (1991), Ideea de libertate în cultura traditionalã româneascã (2005, tezã de doctorat), Folclorul detentiei, Formele privãrii de libertate în literatura poporanã (2008).



¹ Mihai Pop, Corpus-ul folclorului românesc, Revista de etnografie si folclor nr. 3, Bucuresti, 1969, p. 174.
² Ibidem, p. 171.
³ Ibidem.
⁴ Paula Carp – Adrian Vicol, Cântecul propriu-zis din Muscel, Editura Muzicalã, 2007, vol. I-II.
⁵ Ibidem, p. 8.
⁶ Alexandru I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, Monografie folclorica zonala, în Memoriile Comisiei de Folclor, Tomul IV, 1990, Partea a II-a (Monografii etnofolclorice), Editura Academiei Române, 1995. Textul studiului poate fi consultat on-line, la pagina web www.valahia.biz.
⁷ Ibidem, p. 21.
⁸ Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, vol. II, p. 168-268