Libraria Iubirii

     

"Ca sa te salvezi, citesti. Panaceul perfect. Pentru ca – cred ca asta e valabil pentru toata lumea – a citi inseamna sa-ti fixezi un punct de reper in asa fel incat sa nu fii nevoit sa-ti ridici privirea spre confuzia care domneste in lumea reala, sa-ti tii ochii pironiti asupra randurilor din fata ta ca sa scapi astfel de tot si de toate – cuvinte care, unul cate unul, aduna toate zgomotele din jur intr-o albie opaca, facandu-le sa se scurga apoi in forme speciale, pe care noi le-am denumit carti. Cea mai rafinata si totodata lasa actiune de retragere." Libraria iubirii este cea mai frumoasa carte pe care am citit-o anul acesta. Este o carte despre carti, despre iubire, despre oameni si cuvinte. Poate ca am mai spus si despre altele care ar fi “cele mai frumoase”, dar, oare, nu sunt ele, cartile, cele mai frumoase atunci cand le parcurgem? Fiecare carte este cea mai frumoasa la timpul ei, in momentul ei unic si fascinant… Am inceput sa citesc Libraria iubirii scrisa de Paola Calvetti in urma cu o luna, poate doua. Nu am indraznit sa o parcurg repede pentru ca mi-a placut prea mult. Am vrut ca lectura sa dureze, mi-am dorit sa traiesc cat mai mult povestea aceasta superba, poveste rupta parca din visele mele… Emma este librareasa. Trecuta fiind de venerabila varsta de 50 de ani, ea isi deschide o librarie, dar nu orice fel de librarie. Sogni&Bisogni vinde numai carti de dragoste. Iubirea ei pentru carti se transforma intr-o librarie a iubirii care aduna in jurul ei inimi, suflete in cautare de frumos, de impliniri, de speranta. Libraria creste cu fiecare zi, se transforma asa cum eu visam candva la libraria mea. Este una dintre cartile care au citit cel mai bine in lista mea de dorinte si mi-a soptit usor, printre randuri, ca “se poate, totul este posibil!”… Si povestea nu ar fi completa daca nu am avea si o poveste de iubire care sa ne incante si sa ne arate (din nou) ca totul este posibil. Libraria i-l aduce Emmei pe Federico, iubirea ei din tinerete. Se reintalnesc dupa ani multi, dupa ce si-au trait fiecare vietile. Cel putin asa credeau. De fapt, s-au reintalnit mai tarziu, fiecare avand bagajul lui de amintiri, de bune si rele, bagajul de experienta care sa ii ajute sa faca din relatia lor sfarsita prea devreme, o relatie pentru totdeauna. La inceput intalnirile sunt pe hartie, scrisori frumoase, lungi, scrisori care ii intorc in timp si ii fac sa traiasca o iubire ca in alte secole. Mi-au placut, mi-au placut atat de mult aceste scrisori… oamenii au incetat de mult timp sa mai scrie, au uitat farmecul cuvantului scris pe hartia alba, au uitat poate sa mai iubeasca sincer si pana la cer… Emma si Federico isi ascund iubirea, relatia, in scrisori. Fac distanta dintre ei sa se stinga. Se intalnesc o data pe an, pe 10 aprilie, pentru a petrece o saptamana impreuna in largul coastelor Bretaniei, in Belle-Ile. Este poate, acea iubire minunata la care nimeni nu indrazneste sa mai viseze de la o anumita varsta. Si totusi ea exista, se intampla. Aceasta este una dintre povestile in care prima iubire este iubirea de pe urma, in care amanta devine iubita si ramane langa el, cel care o visa noapte de noapte. Ce poate fi mai frumos la o carte, daca nu aceste cateva minunatii care ne fac sa visam: cartile, iubirea, scrisori multe, sincere, frumoase si un final fericit? Imi plac finalurile fericite, imi plac finalurile la care pot alege eu ce urmeaza sa se intample, imi plac cartile care vorbesc despre mine si care ma fac sa zambesc atunci cand le citesc. Imi plac cartile care nu ma lasa sa le las din mana si care, atunci cand le las, ma striga, ma cheama la ele, printre pagini, inapoi in poveste. Imi plac cartile care ma fac sa ma gandesc la ele atunci cand sunt inchise si lasate deoparte, asteptandu-ma sa le deschid din nou. Si Libraria iubirii este una dintre ele. O carte minunata pe care v-o recomand cu drag! Daca va plac cartile, pe aceasta o veti iubi cu siguranta!