O Romanie a coerentei morale si legislative - Discursuri parlamentare 1996-2000

Descriere

Mai în glumă, mai în serios, trebuie să recunosc că am ajuns senator al României mai mult de nevoie, decât de voie.

După ce purtasem roba de judecător peste trei decenii, și ajunsesem judecător al Curţii Supreme de Justiţie iar, ulterior, președintele Tribunalului Municipiului București, îmi făceam meseria și eram mulţumit.

Numai că, fără voia mea, am ajuns „vedetă” în mas-media română și internaţională pentru simplul fapt că am respectat legea și am refuzat să calc „în lături”, în ciuda presiunilor făcute. Am fost mazilit de la condu cerea Tribunalului Municipiului București și, datorită „Cazului Turianu”, raportorii Consiliului Europei au cerut chiar monitorizarea României. A urmat însă excluderea mea forţată din magistratură, fiind singurul judecător căruia nu i s-a acordat, fără nici un fel de explicaţie, inamovibilitatea. Și astfel am ajuns să candidez pentru Parlamentul României, desfășurându-mi întreaga campanie doar sub sloganul „Un senator pentru Reforma Justiţiei”. Alegătorii mi-au dat girul lor și așa am intrat în „fabrica de legi a ţării”. Ca senator, am considerat de datoria mea să acţionez pentru reformarea democratică a Justiţiei. Astfel că, în mandatul 1996-2000, am avut 25 de iniţiative legislative, 54 de interpelări, 30 de declaraţii politice, 133 de amendamente și 792 de intervenţii și discuţii în Plenul Senatului.

Dintre cele mai importante, le amintesc pe cele privind: simplificarea ridicării imunităţii parlamentare; interzicerea accederii în Parlament a persoanelor cu cazier și a membrilor fostei poliţii politice; modificarea Codului rutier; organizarea și funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului; protecţia cărţii și a revistelor culturale; organizarea judecătorească; răspunderea penală a miniștrilor; insulta și calomnia; protecţia pensionarilor.

în majoritatea declaraţiilor și interpelărilor mele emise de la tribuna Parlamentului, ca și în interviurile mass-media, am atras mereu atenţia că întreaga societate românească, chiar și instituţiile vitale în existenţa statului de drept, sunt puternic atinse de flagelul corupţiei și birocraţiei. Am dat exemple concrete din cadrul finanţelor, magistraturii, administraţiei locale și poliţiei și am cerut factorilor responsabili, guvernanţilor și președintelui României să intervină prompt pentru stoparea și eradicarea acestui „cancer social”.

Am strâns spre publicare cele mai importante din intervenţiile mele parlamentare, nu doar pentru ca oricine să poată vedea, negru pe alb, ce am făcut ca senator al României, ci mai ales pentru că multe dintre ele și-au păstrat o vie dar nu neapărat fericită actualitate. Este, trebuie să recunosc, o satisfacţie intelectuală atunci când constaţi că ideile tale sunt actuale peste decenii, și orice intelectual se bucură atunci când cercetările sale își păstrează actualitatea, orice profesor este mândru când cursurile sale nu se perimează. în ceea ce privește discursurile politice, satisfacţia ar fi ca ideile conţinute să fi e aplicate; când un discurs politic rămâne de actualitate, înseamnă că problemele nu s-au rezolvat și satisfacţia intelectuală faţă de corectitudinea abordărilor nu poate elimina insatisfacţia că aceste abordări continuă să fie doar dezirabile.

Preocupările mele actuale nu îmi îngăduie să mai fac politică. Publicarea în volum a intervenţiilor mele politice dintr-o perioadă de peste un deceniu cred că poate fi utilă pentru tinerii politicieni de azi, dar și pentru publicul larg a cărui viaţă se consumă adesea, cu sau fără știinţa, cu sau fără voinţa sa, sub influenţa unor decizii pe care le poate accepta sau refuza. Cu condiţia să le știe, desigur. Istoria nu se judecă în maniera „ce-ar fi fost dacă-ar fi fost”, dar cred că e utilă analiza a ceea ce am putea numi „câmpul deciziilor amânate”. Câte și care dintre ideile intervenţiilor mele parlamentare merită reluate vor judeca singuri cititorii. Eu, bucuros fiind că ideile mele și­-au păstrat actualitatea, aș fi foarte mulţumit dacă măcar o parte ar înceta să rămână probleme de eternă actualitate și ar deveni banale realităţi.