Optimizarea sanatatii

Descriere

Ştiinţele sănătăţii reprezintă astăzi una dintre cele mai importante activităţi destinate menţinerii şi evoluţiei societăţii umane. Ele includ o arie vastă de discipline: medicina, psihologia sănătăţii, biostatistica, sociologia sănătăţii, managementul sănătăţii, etc. în decursul timpului contribuţiile în domeniu au fost spectaculoase, «salturile» majore au permis dezvoltarea atât în planul conceptual, cât şi cel aplicativ.


OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte sănătatea ca o stare completă de bine la nivel fizic, mental şi social şi nu numai simpla absenţă a bolii sau a infirmităţii. Această definiţie există din 1946, acceptată oficial ca punct de vedere al OMS în 1948 şi neschimbată până în prezent. Cu toate acestea, practica medicală curentă nu se ghidează întotdeauna pe precept ideal vis-à-vis de starea de sănătate. Multe alte aspecte sunt luate în calcul de OMS, atunci când se evaluează nivelul funcţionalităţii sau disfuncţionalităţii umane. Una dintre problemele semnificative ridicate în ultimii ani în literatura de specialitate a fost cea referitoare la terminologia acceptată, fapt ce permite astăzi vehicularea mai multor termeni şi/ sau sintagme, aparent identice: deficienţă, handicap, incapacitate, dizabilitate, cerinţe educative speciale (C.E.S.). O definire succintă a acestora este în măsură să contureze principalele delimitări la nivel conceptual. Deficienţa reprezintă orice perturbare a structurii şi funcţiilor normale ale organismului, orice pierdere sau anomalie a structurii sau funcţiei psihice, fiziologice sau anatomice. Incapacitatea reprezintă reducerea parţială sau totală a posibilităţii de a executa o activitate (motrică sau cognitivă) în condiţii considerate normale, datorită unei deficienţe. Handicapul reprezintă un dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienţă sau incapacitate, care afectează şi limitează şansele individului de a-şi exercita rolul său normal, în conformitate cu vârsta, sexul, mediul social şi cultural; el limitează sau împiedică o persoană să-şi asume rolul social, ca urmare a unei boli organice, deficienţe fizice, intelectuale sau senzoriale.


în rezoluţia ONU 48/1996 handicapul se defineşte ca „pierderea sau limitarea şanselor de a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu ceilalţi membri ai săi”. în opinia aceluiaşi autor, „ambianţa socială ostilă sau indiferentă produce starea de handicap”.
Date recente, furnizate de World Health Organisation (WHO), estimează că, la nivel global, există un număr de 650 milioane de persoane cu dizabilităţi.


După WHO, dizabilitatea este un concept-umbrelă ce acoperă o sferă largă, incluzând deficienţele de orice fel, limitările în activitate, restricţiile de participare. Deficienţa implică o problemă în structura sau funcţionarea corpului (situată la nivel organic sau funcţional). Limitarea în activitate e o dificultate întâlnită de un individ în executarea unei sarcini sau acţiuni, în timp ce restricţia de participare este o problemă experimentată de un individ în rezolvarea unor situaţii de viaţă.


Optimizarea sănătăţii constituie un demers multifaţetat, care tinde să majoreze nivelul funcţionalităţii umane, să amelioreze existenţa, să reducă dizabilitatea sau handicapul. Studiile din cadrul acestui volum acoperă câteva problematici de actualitate în privinţa stării de sănătate a populaţiei noastre: afecţiunile medulare, a căror incidenţă a crescut simţitor în ultimii ani, aspecte ale evaluării şi recuperării neuropsihice, studiul şi terapiile unor dizabilităţi deosebite, sănătatea femeii, etc. ... şi până la domeniul reclamei din sfera produselor şi serviciilor, ca aspect al promovării şi optimizării sănătăţii. Toate capitolele scot în evidenţă perspective recente, combinând aspectele teoretice cu cele aplicative.
Cu privire la titlul lucrării, sintagma “optimizarea sănătăţii” are un rol generic, sugerând intenţia autorilor de a evidenţia nu doar o stare de fapt, ci şi unele direcţii ameliorative.
Lucrarea reuşeşte să aducă împreună contribuţiile unor autori români care lucrează în instituţii academice sau unităţi medicale de prestigiu. Cartea pune la dispoziţie noi oportunităţi de informare pentru specialiştii din domeniu, oferă repere practicienilor puşi în mod direct în faţa unor probleme la care doresc a găsi interpretări şi remedii.


Vasile G. Ciubotaru, Eugen Avram