Disponibilitate:  nedisponibila

Preț:  9,90 LEI

Modalitați de transport:
• 15,90 lei - prin Curier rapid (gratuit pentru produse de anticariat peste 69,00 lei / comandă)
• 13,90 lei - prin Easybox Sameday (gratuit pentru produse de anticariat peste 69,00 lei / comandă)

Autor(i):

Editura:

Anul apariției: 2010

Nr. pagini: 86 pagini

ISBN: 978-973-1897-57-8

Categorii: Chimie, Învățamânt - Educație, Manuale scolare

Cuprins

CUPRINS

1. INTRODUCERE 5
2. CALITATEA MEDIULUI AMBIANT 7
Definirea noÅ£iunii de mediu înconjurător 7
Criza mediului înconjurător 8
Resursele naturale ale României 10
3. BAZELE ÅžTIINÅ¢IFICE ALE ECOLOGIEI ÅžI PROTECÅ¢IEI MEDIULUI 13
Scurt istoric al dezvoltării ecologiei ca ştiinţă 13
Direcţiile de cercetare şi ramurile ecologiei 14
Concepte fundamentale ale ecologiei moderne 15
Conceptul de ecosistem 15
Componentele şi configuraţia spaţială a ecosistemelor 17
Biotopul 17
Biocenoza 18
Structura trofică a ecosistemelor 19
Funcţiile şi dinamica ecosistemelor 20
Fluxul de energie în ecosisteme 21
Ciclul apei 23
Ciclul azotului 26
Ciclul carbonului 28
Ciclul fosforului 29
Surse ÅŸi căi de răspândire a poluanÅ£ilor 30
4. ATMOSFERA 33
Surse de poluare atmosferică 34
Principalii poluanţi ai aerului 38
Emisiile 43
Emisii de poluanţi organici persistenţi 43
Emisii provenite din instalaţii mari de ardere 43
Calitatea aerului 44
Gaze cu efect de seră 46
Ploile acide: descriere, cauze, efecte, efecte în lanÅ£ 55
Ozonul troposferic 58
Poluarea de fond 58
Poluări cu pulberi în suspensie 58
Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate 58
Poluarea aerului în zona urbană 59
Efecte directe şi indirecte ale poluării atmosferei 60
Măsuri de prevenire şi combatere a poluării atmosferice 60
Sisteme de monitorizare a calităţii aerului 61
5. SOLUL 62
Calitatea solurilor 62
Structura şi cauzele degradării solului 63
Poluarea chimică 65
Efectele poluării solului 65
Poluanţi ai solului 66
Efecte economice şi sociale ale degradării solului 68
Metode şi mijloace de protecţie a solului 70
Monitorizarea calităţii solului 71
Prevenirea şi combaterea poluării solului 71
Prevenirea poluării chimice a solului 72
6. APELE 73
Starea calităţii apelor 73
Surse de poluare a apei 73
Forme de poluare a apei 75
Poluanţii biodegradabili 78
Poluanţii nebiodegradabili 78
Autoepurarea apelor 78
Efectele poluării apelor 79
Măsuri şi strategii de prevenire a poluării apelor 81
Monitorizarea calităţii apelor 82
CONCLUZIE 84
BIBLIOGRAFIE 85

Descriere

,,Omul este deopotrivă creatura şi creatorul mediului său care-i asigură existenţa fizică şi îi oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi spirituale. în lunga şi laborioasa evoluţie a rasei umane pe pământ a sosit momentul în care, graţie proceselor mereu mai rapide ale ştiinţei şi tehnicii, omul a căpătat puterea de a transforma mediul său în diverse feluri şi de o manieră fără precedent. Cele două elemente ale mediului său, elementul natural şi cel pe care el singur şi l-a creat, sunt indispensabile fericirii sale şi folosirii drepturilor sale fundamentale, inclusiv dreptul la viaţă.� (Declaraţia asupra mediului. Conferinţa ONU Stockholm, 1972).

întreaga natură reprezintă materia care se concretizează în jurul nostru sub formă de corpuri şi substanţe. Orice corp este alcătuit din substanţe. Cunoaşterea compoziţiei chimice a organismelor vegetale şi animale are o mare însemnătate atât pentru înţelegerea şi cunoaşterea transformărilor fizico-chimice şi biologice ce au loc în timpul creşterii şi dezvoltării organismelor vegetale şi animale, cât şi pentru valorificarea eficientă a tuturor resurselor pe care natura le pune la dispoziţie.
Tot ce ne înconjoară reprezintă materia. Materia este formată din diferite substanţe anorganice (pietrele preţioase, rocile, nisipul de pe plaje, apa, aerul) sau organice (pomii, culoarea şi parfumul florilor). Diversitatea pe care o pune la dispoziţie natura nu poate fi egalată de om, oricât de inventiv ar fi acesta.
Se spune despre chimie că este o ştiinţă nocivă (probabil din cauză că industria chimică poate provoca mari daune mediului înconjurător), însă natura este un imens laborator chimic iar omul este rezultatul proceselor care au loc în acesta. Mitul, potrivit căruia creatorul este devorat de propria creaţie, a ajuns un fapt real şi are valoare de adevăr incontestabil din perspectiva interacţiilor omului cu mediul înconjurător. Dezvoltarea industrială, goana după confortul viţii de zi cu zi, dorinţa de a obţine venituri imediate din activităţile noastre au ajuns să pună în pericol echilibrul natural. A venit vremea ca omul să se implice, să studieze şi să corecteze greşelile pe care le-a făcut. Astfel, vorbim astăzi tot mai mult despre protecţia mediului, ecologie şi despre măsurile care trebuie luate pentru a menţine mediul natural în stare cât mai bună.
Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au făcut resimţite încă de la sfârşitul secolului al XIX lea, când s-a făcut tranziţia de la atitudinea de admirare pasivă a frumuseţilor naturii la cea activă de acţionare pentru protecţia ei şi de prevenire a exploatării abuzive a bogăţiilor naturale.
în privinţa denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atenţia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală şi de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele �maree negre� ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobîl (26 aprilie 1986) au zguduit din inerţie opinia publică şi au introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului şi comunităţilor. Se redescoperea astfel un concert şi un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de naştere 1866, pe când acesta funcţiona ca profesor la Universitatea din Jena. De altfel, prima sa menţiune cu valoare de certificat de naştere se găseşte într-o notă de la pagina 8 a lucrării ,,Generalle Morphologie der Organismen� (Berlin, 1866), sub forma: ,,...sekologie... ştiinţa economiei, modului de viaţă, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor�. Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivă, în parte, din rădăcina indo-europeană weik, care desemnează o unitate socială imediat superioară casei şefului de familie. Această rădăcină a dat sanskritul veah (casă), latinul vicus (cartierul unui oraş, burg) şi grecul oikos (habitat, acasă). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a două cuvinte greceşti: oikos şi logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintă ştiinţa habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre fiinţele vii şi mediul lor. Dar, evident, semnificaţiile sale au fost mult amplificate şi diversificate de-a lungul timpului.
Axul central al politicilor noastre de mediu îl constituie asigurarea unui mediu curat pentru sănătatea locuitorilor ţării, spargerea cercului vicios al sărăciei şi deteriorării mediului, asigurarea unei creşteri economice regenerative şi inovative, spre binele generaţiilor actuale şi viitoare, armonizarea legislaţiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene în vederea accelerării procesului de integrare în structurile europene.
Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Cerinţele şi exigenţele existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor şi presiunii asupra mediului şi a tuturor consecinţelor dezvoltării socio-economice.
Starea factorilor de mediu în România nu poate fi ameliorată, dacă nu se au în vedere următoarele aspecte:
� faptul că protecţia mediului este o obligaţie ce revine tuturor celor care organizează şi desfăşoară o activitate, iar normele şi standardele de mediu existente trebuie respectate de toţi şi în primul rând, de cei care desfăşoară activităţi industriale;
� în toate activităţile industriale trebuie acordată prioritate protecţiei mediului, calităţii vieţii umane şi abandonată concepţia multor factori care pun în prim plan producţia, fără a lua în calcul şi consecinţele negative asupra mediului în care trăim;
� instituţiile statului, centrale şi locale, trebuie să îşi exercite, cu exigenţa necesară, atribuţiile pe care le au în aplicarea legilor;
� resursele financiare trebuie să fie cât mai bine folosite şi focalizate pe soluţionarea problemelor de mediu din zonele critice;
� trebuie introducerea continuă a instrumentelor economice, financiare şi juridice care să-i stimuleze şi, după caz, să-i constrângă pe agenţii economici să investească în tehnologii noi, în performanţe economice şi ecologice.
� mai sunt necesare şi unele adaptări ale politicii naţionale, care să ţină seama, între altele, de faptul că, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, performanţa economică va fi nemijlocit legată de performanţa ecologică.
Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe şi vizează toate sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Rezolvarea acestor probleme reclamă participarea tuturor celor implicaţi în poluarea factorilor de mediu: agenţi economici, departamente, ministere, dar şi a acelora care sunt interesaţi în ocrotirea mediului: în primul rând populaţia şi reprezentanţii ei aleşi în diverse organisme, organizaţii neguvernamentale, întreaga structură statală.


Comandă online Chimia si mediul la 9,90 lei scrisă de Pruteanu Laura-Mihaela, tiparită la editura Vladimed - Rovimed în anul 2010. cu plata ramburs sau online cu cardul. Momentan titlul Chimia si mediul nu este disponibil însa vă puteți înscrie pentru a fi notificat în momenul reaprovizionarii.