Dreptul sanatatii. Frontul comun al medicului si al juristului

Descriere

Medicul trebuie să târască greutatea unei ştiinţe enciclopedice, ca o cămilă şi, cu toate acestea, să păstreze prospeţimea unui poet. (Avicenna)

Cele şapte idei definitorii ale cărţii:

1. Cea mai bună garanţie a pacientului este conştiinţa medicului.

2. Este nemărginită posibilitatea de a critica actul medical fără a se avea în vedere că medicul acţionează, de regulă, sub imperiul unei constrângeri, într-un timp obligatoriu limitat şi pe baza unei cunoaşteri obligatoriu limitate.

3. Medicul trebuie să procedeze în modul optim cu toată incertitudinea şi riscul inerente profesiei.

4. Dacă, prin obligaţia medicului de informare prealabilă a pacientului, se înţelege o listă infinită de complicaţii posibile, misiunea este din start imposibilă şi alterează relaţia medic-pacient.

5. în acest caz, medicul va fi tentat să se acopere cu un munte de hârtii care nu va servi nicidecum informării pacientului.

6. Este necesară o mai bună înţelegere între lumea medicală şi cea judiciară, bazată pe încredere şi cunoaştere reciprocă. Medicii trebuie să fie mai bine informaţi asupra dreptului şi magistraţii trebuie să dobândească o cunoaştere mai aprofundată a problemelor de responsabilitate medicală.

Cât timp medicii nu vor conştientiza că magistraţii doresc să înţeleagă medicina, să cunoască problemele lor, nu trebuie să reproşeze nimănui că alţii aleg soluţiile în locul lor şi că aceste soluţii le sunt uneori defavorabile.

7. Parafrazându-l pe Malraux, cutezăm să afirmăm că secolul XXI va fi secolul ocrotirii sănătăţii omului şi a mediului său, sau nu va fi deloc.