Atingerea Umbrei (Academia Vampirilor, vol. 3)

     

Deși toate cărțile AV sunt minunate și pline de acțiune aceasta este, după părerea mea cea mai palpitantă și cea mai plină de emoții. Nu am putut să mă dezlipesc de carte până nu am terminato. Am savurat fiecare pagină, fiecare frază, fiecare cuvânt. În special ultimele 100 de pagini sunt absolut fantastice. Treci odată cu Rose prin atâtea stări, fericire, disperare, tristețe. Toate personajele m-au surprins în mod plăcut, Christian care este, cu siguranță, eroul momentului, Adrian care își arată și o altă latură și care, pe parcursului romanului îmi plăcea din ce în ce mai mult, până și Lissa care se dezlănțuia în unele momente într-un mod teribil, cu toate că, atitudinea ei de final nu mi se pare tocmai corectă,totuși îi înțeleg frica și teama, ea simțindu-se trădată, relația ei cu Rose deteriorându-se încă din volumul anterior, datorită cuvintelor nespuse de Rose, vrând să o protejeze. Datorită notei realiste și a detaliilor, acțiunea din campus începe să ți se desfășoare în cap ca un film, obișnuindu-te cu un anumit ritm, astfel modul în care totul degenerează la final te ia pe nepregătite. Rose pare umpic mai matură față de volumele precedente iar deciziile luate nu mai sunt atât de nesăbuite. Atingerea Umbrei este o carte palpitantă, plină de acțiune și suspans. Am trecut împreună cu Rose prin toate stările ei de spirit, de la ce simțea pentru Dimitri până la disperarea și durerea sufletească prin care trece la final, cand trebuie să se hotărască ce va face,cu cine va alege să rămână, cu toate că sufletul îi e sfâșiat că trebuie să o lase pe Lissa în urmă la academie.