Viata secreta a lui Evie Hamilton

     

Cu totii avem secrete, fie ca recunoastem sau nu, fie ca le cunoastem... sau nu. Intr-o astfel de situatie se gaseste si Evie Hamilton, eroina unui chick lit haios, numai bun de savurat in vacanta. Catherine Alliot ne propune de data aceasta un personaj central greu de individualizat. Evie Hamilton este definita doar in raport cu ceilalti, este sotie si mama inainte de a fi femeie. Fara un job stabil, cu cunostinte destul de reduse in majoritatea domeniilor (suprinzator, avand in vedere ca in tinerete a lucrat intr-o librarie), fara preocupari caritabile, Evie nu este tocmai un model de urmat. Cu toate acestea, are casa pe care si-a dorit-o, un sot intelectual si o fata, Anna, care, din fericire, a mostenit inteligenta tatalui. Comparativ cu celelalte personaje feminine ale cartii, Evie chiar nu pare a se remarca prin nimic, poate doar prin mediocritate. Lucru care, evident, se va schimba pana la finalul cartii. O scrisoare primita pe nepusa-masa ameninta sa distruga traiul lipsit de griji al familiei Hamilton. Dar, aceeasi scrisoare, o transforma pe Evie, silind-o sa isi re-analizeze viata si sa isi asume decizii importante. Cum poti sa ierti greselile altora fara sa cazi in capcana comiterii propriilor greseli de neiertat? Cum poate o tragedie din trecut sa ajute la crearea unui viitor luminos? Catherine Alliot raspunde in stilul ei propriu, amuzant. Pentru ca, indiferent de gravitatea temelor abordate, sa nu uitam ca avem de-a face cu un chick lit, ceea ce inseamna ca printre paginile cartii se regasesc si o sumedenie de clisee, carora autoarea le face insa fata cu brio. Cartea merita puncte in plus pentru scenele idilice de la ferma, de un haz nebun, in care protagonisti sunt porcii si/sau poneii si pentru biblioteca desprinsa din visele oricarui iubitor de carti. O bila alba si pentru relatia inedita, de sincera prietenie dintre doua femei care au fost maritate cu acelasi barbat si pentru deznodamantul optimist. La un calcul rapid, as zice ca iesim pe plus. Concluzia: cartea merita o sansa! E destul de greu sa fii original in lumea aceasta a cartilor colorate, dar nu cred ca originalitatea este motivul pentru care cineva alege sa citeasca o astfel de carte. Daca finalul (de obicei roz si previzibil) iti lasa sentimentul ca viata e frumoasa, atunci eu zic ca merita sa iti dedici cateva ore din viata lecturii acestei carti, facile ce e drept, dar atat de revigoranta.