Dragoste furata si alte povestiri

Descriere

Scurta introducere

A fost odata ca niciodata ... ca de n-ar fi fost, nici eu n-as fi cumparat domeniul asta ca sa o gazduiesc ...

A fost odata o poveste careia nu i-a placut sa ramana singura, si m-a rugat sa mai scriu inca cateva care sa-i stea alaturi.

Si am tot scris, ... si am tot rescris ... pana am ajuns aici: o carticica de 56 pagini ce contine 6 povesti: Dragoste furata, Cine mai crede in om, Liniste regala, Anul nou, Mos Craciun si De ce murim.

De fapt am scris mult mai mult, dar pana la urma le-am ales doar pe acestea. E foarte usor de scris povesti, dar e foarte greu de scris una care in final sa spuna ceva. Sunt o groaza de povesti cu zmei, balauri, zane si printese. Copil fiind, eram atat de incantat de ele ca le stiam pe dinafara. Acum insa, nu-mi mai amintesc nici cum incep, nici cum se termina si nici ce contin. Vag imi aduc aminte de niste scene in care calul se bate cu zmeul, in timp ce Fat-Frumos mananca jaratic ca sa placa unei tipe blonde ce se plictisea intr-un castel. Le-am uitat! In schimb n-am uitat o poveste simpla care ma stoarce de lacrimi de fiecare data cand o citesc: Fetita cu chibrituri. Intotdeauna mi-am dorit ca eu s-o fi scris !

Va avertizez de pe acum ca povestile sunt triste ... unele chiar foarte triste ... Nu are rost sa va mint ... asa e viata ... se termina prin moarte ... nu este nici un motiv sa sarim in sus de bucurie cat traim.

Am scris in majoritatea cazurilor despre oameni necajiti pentru ca doar acolo, in lumea lor, se intampla minunile. Cu un bogatas poti vorbi despre vacante exotice, masini scumpe si home cinema, pe cand cu un om sarac poti vorbi despre suflet.

Daca o sa plangeti - o sa fiu tare fericit ... inseamna ca mi-am indeplinit misiunea si am ajuns la inima voastra !

Oricum, va rog sa nu exagerati ! Povestile raman povesti, adica pura fictiune fara nici o sursa de inspiratie din lumea reala. Se poate sa existe pe undeva un copil care il tot asteapta pe Mos Craciun, dar eu n-am intalnit asa ceva. Iar daca voi ati intalnit, puteti foarte simplu sa schimbati istoria, cumparandu-i ceva de 10 lei si spunand ca e de la Mos Craciun. Un copil amarat va va crede intotdeauna.

Se poate, de asemenea sa existe si animale bolnave, ranite, infometate etc. Nu-i nimic! Cu 2,4 lei puteti sa cumparati o ruda de parizer ieftin de 300 grame si le-ati hranit ! Sau cu 2 bucati de paine inmuiate in ciorba ati rezolvat problema ! Sau le puteti duce la un medic veterinar pentru ca - in caz ca n-ati aflat - majoritatea tratamentelor veterinare sunt foarte ieftine. Si cu asta ati schimbat din nou istoria. Asa n-o sa mai fie astfel de suferinte pe pamant, iar eu n-o sa mai am despre ce scrie !

O poveste nu este completa daca nu este si ilustrata. Am avut noroc si am intalnit-o pe Olimpia Lazar care mi-a facut 25 desene superbe, unul mai frumos decat celalalt.

Poate veti incerca sa rastalmaciti sensul povestilor, dar am sa va ajut eu sa nu pierdeti vremea si sa n-o luati razna cu interpretarile.

Deci:

Dragoste furata este despre dragostea cum ar trebui sa fie ea (vezi un fragment coperta 4), dar care nu-si gaseste implinirea totala niciodata. Am scris-o in 1998, eram in sesiune si am visat doi copaci care se aplecau peste oameni si le furau din lucruri. Povestea este despre acesti copaci care fura singurul lucru de pret pe care il au doi oameni saraci: dragostea. Copacii infloresc sub puterea iubirii, dar oamenii sunt terminati pentru totdeauna. Viata e un joc: ai ceva, ti se pare ca e al tau pentru totdeauna, esti fericit, si apoi vine altcineva care iti fura fericirea si si-o cladeste pe a lui, in timp ce tu esti distrus ... Cateva persoane au citit povestea si m-au intrebat: "si?", "cum se termina ?" ... Povestea nu se poate termina altfel decat asa cum e acum. Dragostea adevarata si frumoasa isi gaseste rar implinire pe lumea aceasta. Intotdeauna intervine ceva care sa o strice. De aceea varianta propusa de divinitate cu o a doua sansa intr-o noua viata mi se pare singura solutie viabila. A doua oara in aceeasi viata nu mai are nici un farmec.

Cine mai crede in om este despre milioanele de oameni amarati, pe care nimeni nu-i baga in seama si nimeni nu-i crede oricat adevar ar grai. In final o sa vedeti ca totusi este cineva care mai crede in om. Scena din final se aseamana cu ceva din Biblie, dar acest lucru e pur intamplator ... n-am urmarit asa ceva. Titlul cartii a fost initial dat de aceasta poveste, dar apoi am renuntat pentru ca era prea religios si i-ar fi indepartat pe unii potentiali cititori care evita astfel de subiecte. Puteti sa cititi cartea mea pentru ca nu este nici de inspiratie religioasa si nici destinata unui astfel de public. Am facut referire in cateva locuri la Dumnezeu, pentru ca povestile mele vorbesc despre amarati, iar El este singura speranta pentru ei. Acesti oameni nu au BMW-uri, nu mananca icre negre, nu stau in vile cu etaj, nu au vazut televizoare decat in vitrinele magazinelor ... dar isi indulcesc viata visand la Ziua de Apoi in care au asigurat un loc in Rai. Pentru ei, Dumnezeu este substitutul luxului pe care il vad la ceilalti. Parerea mea este ca Biblia este cea mai importanta sursa de esente pe care o avem. Ca scriitor e imposibil sa nu tii cont de ea.

Liniste regala este a doua poveste scrisa de mine. Nu stiam daca Dragoste furata a fost scrisa din intamplare, si nu stiam daca mai pot scrie alta. Am pornit logic, am analizat idei, fapte, lucruri ... si a rezultat o poveste cu final neasteptat. In contextul actual al incalzirii globale, o lupta pentru resurse (in cazul de fata o umbra racoroasa) este intotdeauna plauzibila.

Anul nou - am un motan superb, si de fiecare data cand pleaca de acasa mi se face frica ca are sa pateasca intocmai ca in poveste. Este de asemenea un protest la adresa sarbatoririi animalice a noptii de Revelion. Vedeti vreun motiv de a va bucura si de a deschide o sampanie atunci cand v-ati mai apropiat cu un an de groapa ? Eu nu vad ... si de aceea Revelionul mi-l petrec dormind sau scriind o poveste trista.

Mos Craciun - e o poveste grea ... n-o cititi daca stati rau cu inima. E vorba de un copil sarman care traieste dintr-un vis: spera ca intr-o zi sa primeasca si el un brad si o jucarie de la Mos Craciun. Dar "mosul" e prea sarac si n-are de unde sa-i aduca ceva si lui. Nici macar o papusa din carpe innodate. Mai multi prieteni m-au rugat sa schimb finalul si imaginea de acolo ... dar am fost rau si n-am schimbat nimic >:)

De ce murim - m-am jucat cu simbolurile creatiei omului. Pamantul n-a fost creat direct asa cum e acum. Dumnezeu l-a tot modificat ca sa il multumeasca pe omul ce traia acolo. L-a schimbat atat de mult ca intr-un final a trebuit sa-l schimbe si pe om ca o luase razna si uitase de unde a plecat.

Imaginea de pe coperta simbolizeaza intrarea in Rai. Desenul aceasta ar fi trebuit sa fie ultimul din De ce murim, dar am decis in final sa apara pe coperta.