Institutiile Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona intrat in vigoare la 1 decembrie 2009

Cuprins

PREFATA

CAPITOLUL 1. Scurt istoric al Uniunii Europene
1.1. Comunitatile Europene
1.1.1. Tratatul de la Paris. Instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului
1.1.2. Tratatele de la Roma instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom, CEEA)
1.1.3. Tratatul de fuziune
1.1.4. Actul Unic European
1.1.5. Extinderea numarului de state membre
1.2. Uniunea Europeana
1.2.1. Tratatul de la Maastricht
1.2.2. Tratatul de la Amsterdam
1.2.3. Tratatul de la Nisa
1.2.4. Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa
1.2.5. Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare la l decembrie 2009)
1.2.6. Extinderea Uniunii Europene

CAPITOLUL 2. Privire generala asupra institutiilor Uniunii Europene
2.1. Sistemul institutional comunitar. Aspecte generale
2.2. Evolutii istorice privind structura institutionala comunitara
2.3. Caracteristicile actuale ale institutiilor
2.4. Principii care guverneaza activitatea institutiilor europene
2.4.1. Principiul autonomiei institutiilor comunitare
2.4.2. Principiul atribuirii de competente
2.4.3. Principiul echilibrului institutional
2.4.4. Principiul transparentei

CAPITOLUL 3. Consiliul European
3.1. Aspecte introductive
3.2. Componenta si functionarea Consiliului European
3.2.1. Componenta Consiliului European
3.2.2. Pregatirea sesiunilor Consiliului European
3.2.3. Sesiunile Consiliului European
3.2.4. Actele adoptate de Consiliul European
3.3. Atributiile Consiliului European
3.4. Presedintele Consiliului European

CAPITOLUL 4. Consiliul
4.1. Delimitari conceptuale
4.2. Constituirea Consiliului
4.3. Componenta Consiliului
4.4. Organizarea si functionarea Consiliului
4.4.1. Presedintia Consiliului
4.4.2. Organele auxiliare
4.4.2.1. Secretariatul general
4.4.2.2. Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER)
4.4.3. întrunirea Consiliului
4.4.4. Metodele de lucru pentru un Consiliu largit
4.4.5. Votul
4.4.5.1. Aspecte generale
4.4.5.2. Procedura scrisa obisnuita si procedura tacita
4.4.5.3. Procese verbale
4.4.5.4. Modul de votare
4.4.6. Actele
4.4.6.1. Semnarea actelor
4.4.6.2. Forma actelor
4.4.6.3. Accesul publicului la documentele Consiliului
4.5. Atributiile Consiliului
4.5.1. Atributii legislative
4.5.2. Atributii bugetare
4.5.3. Atributiile executive
4.5.4. Atributii în domeniul PESC
4.5.5. Atributii în sectorul apararii dreptului comunitar
4.5.6. Atributii în impulsionarea actiunii si a dreptului comunitar
4.5.7. Alte atributii

CAPITOLUL 5. Parlamentul European
5.1. Aspecte introductive
5.2. Membrii Parlamentului European
5.2.1. Alegerea parlamentarilor europeni
5.2.2.2. Prevederi comunitare
5.2.2.2. Prevederi nationale
5.2.2. Numarul parlamentarilor europeni
5.2.3. Observatorii
5.2.4. Mandatul deputatilor europeni
5.2.4.2. Aspecte generale
5.2.4.2. începutul mandatului
5.2.4.3. Terminarea mandatului
5.2.4.4. Statutul parlamentarilor
5.2.4.5. Privilegii si imunitati
5.2.4.6. Indemnizatia si pensia
5.2.4.7. Personalul
5.2.4.8. Transparenta si interesele financiare ale deputatilor europeni
5.2.4.9. Alte drepturi si obligatii ale parlamentarilor europeni
5.3. Functionarea Parlamentului European
5.3.1. Sediul
5.3.2. Data desfasurarii activitatilor Parlamentului
5.3.3. Limbile folosite
5.3.4. Grupurile politice
5.3.4.2. Aspecte generale
5.3.4.2. Grupul PPE
5.3.4.3. Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor (SD)
5.3.4.4. Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE)
5.3.4.5. Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana
5.3.4.6. Grupul Conservatorii si Reformistii Europeni
5.3.4.7. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordica (EUL-NGL)
5.3.4.8. Grupul Europa Libertatii si Democratiei
5.3.4.9. Statutul si finantarea partidelor politice la nivel european
5.3.5. Presedintele Parlamentului European
5.3.6. Vicepresedintii Parlamentului European
5.3.7. Chestorii Parlamentului European
5.3.8. Biroul
5.3.9. Conferinta presedintilor
5.3.10. Comisiile parlamentare
5.3.20.2. Aspecte generale
5.3.20.2. Comisia pentru afaceri externe
5.3.20.3. Comisia pentru dezvoltare
5.3.10.2. Comisia pentru comert international
5.3.20.2. Comisiapentru bugete
5.3.20.3. Comisia pentru control bugetar
5.3.20.4. Comisia pentru afaceri economice si monetare
5.3.10.8. Comisia pentru ocuparea fortei de munca si afaceri sociale
5.3.10.9. Comisia pentru mediu, sanatate publica si siguranta alimentara
5.3.10.10. Comisiapentru industrie, cercetare si energie
5.3.10.11. Comisia pentru piata interna si protectia consumatorilor
5.3.10.12. Comisiapentru transport si turism
5.3.10.13. Comisia pentru dezvoltare regionala
5.3.10.14. Comisiapentru agricultura si dezvoltare rurala
5.3.10.15. Comisia pentru pescuit
5.3.10.16. Comisiapentru cultura si educatie
5.3.10.17. Comisiapentru afaceri juridice
5.3.10.18. Comisia pentru libertati civile, justitie si afaceri interne
5.3.10.19. Comisiapentru afaceri constitutionale
5.3.20.9. Comisia pentru drepturile femeii si egalitatea de gen
5.3.20.22. Comisia pentru petitii
5.3.11. Conferinta presedintilor de comisie
5.3.12. Delegatiile interparlamentare
5.3.13. Conferinta presedintilor de delegatie
5.3.14. Secretariatul General
5.3.15. Desfasurarea lucrarilor
5.3.16. Ordinea lucrarilor Parlamentului
5.3.17. Reguli generale pentru desfasurarea sedintelor
5.3.18. Masuri în caz de nerespectare a regulilor de conduita
5.3.19. Cvorum si vot
5.3.19.1. Cvorumul
5.3.19.2. Amendamentele
5.3.29.1. Procedura de vot
5.4. Competentele Parlamentului European
5.4.1. Competenta legislativa
5.4.2.2. Aspecte generale
5.4.1.2. Reprezentarea Parlamentului la reuniunile Consiliului
5.4.1.3. Drepturile de initiativa conferite Parlamentului prin tratate
5.4.1.4. Initiativa prevazuta la articolul 225 TFUE
5.4.1.5. Examinarea documentelor legislative
5.4.1.6. Primalectura
5.4.1.7. A doua lectura
5.4.1.8. A treia lectura
5.4.1.9. încheierea procedurii legislative
5.4.1.10. Procedura de aviz conform
5.4.2. Competenta în domeniul international
5.4.2.1. Aspecte generale
5.4.2.2. Extinderea Uniunii
5.4.2.3. Acordurile internationale
5.4.2.4. Consultarea si informarea Parlamentului în cadrul politicii externe si de securitate comuna
5.4.3. Competenta bugetara
5.4.3.1. Aspecte generale
5.4.3.2. Proceduri bugetare
5.4.3.3. Proceduri bugetare interne
5.4.4. Competenta în numirea membrilor altor institutii europene
5.4.4.1. Aspecte generale
5.4.4.2. Numirea înaltului Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna
5.4.4.3. Alegerea Presedintelui Comisiei
5.4.4.4. Alegerea Comisiei
5.4.4.5. Numirea membrilor Curtii de Conturi
5.4.4.6. Numirea membrilor Comitetului Director al Bancii Centrale Europene
5.4.4.7. Numirea Ombudsmanului
5.4.4.8. Rolul Parlamentului European în procesul numirilor pentru Agentiile Uniunii Europene
5.4.5. Competenta de cenzura
5.4.6. Competenta în domeniul cooperarii politienesti si judiciare în materie penala
5.4.7. Atributii consultative
5.4.8. Competente de natura jurisdictionala
5.4.9. Forum politic si mijloc de comunicare
5.4.9.1. Aspecte generale
5.4.9.2. Formularea de întrebari catre celelalte institutii europene
5.4.9.3. Rezolutii si recomandari
5.4.10.Posibilitatea de petitionare
5.4.11. Ombudsmanul (Mediatorul European, Avocatul Poporului)
5.4.11.1. Aparitia institutiei Ombudsman-ului pe continentul European
5.4.11.2. Raspândirea institutiei în spatiul european
5.4.11.3. Ombudsmanul European conform modificarilor aduse de Tratatul de la Lisabona
5.5. Parlamentele Nationale

CAPITOLUL 6. Comisia Europeana
6.1. Consideratii generale
6.1.1. Scurt istoric
6.1.2. Comisia Europeana în prezent. Elemente definitorii
6.2. Componenta Comisiei Europene
6.2.1. Comisarii europeni
6.2.2. Presedintele Comisiei Europene
6.2.3. înaltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna a Uniunii
6.3. Statutul membrilor
6.4. Organizarea Comisiei Europene
6.4.1. Aspecte generale
6.4.2. Colegiul Comisiei
6.4.3. Cabinetele comisarilor
6.4.4. Secretariatul General
6.4.5. Directoratele (Directiile) Generale si Serviciile
6.4.6. Serviciile speciale
6.4.7. Personalul Comisiei Europene
6.4.7.1. Aspecte generale
6.4.7.2. încadrarea personalului
6.4.7.3. Cariera
6.4.7.4. încetarea raportului de functie publica europeana
6.4.7.5. Personalul nepermanent
6.4.7.6. Codul de buna conduita administrativa pentru personalul Comisiei Europene în relatiile sale cu publicul
6.5. Functionarea Comisiei Europene
6.5.1. Sedintele Comisiei
6.5.2. Pregatirea si aplicarea deciziilor Comisiei
6.6. Atributiile Comisiei Europene
6.6.1. Consideratii generale
6.6.2. Functia de initiativa
6.6.3. Functia de executie
6.6.4. Functia de supraveghere
6.6.5. Functia de decizie
6.6.6. Functia de reprezentare

CAPITOLUL 7. Curtea de Justitie a Uniunii Europene
7.1. Aspecte generale
7.1.1. Dezvoltarea istorica
7.1.2. Competenta
7.2. Curtea de Justitie
7.2.1. Componenta
7.2.1.1. Judecatorii
7.2.1.2. Presedintele Curtii
7.2.1.3. Avocatii generali
7.2.1.4. Grefa
7.2.1.5. Referentii
7.2.1.6. Serviciile Curtii
7.2.2. Functionare
7.2.2.1. Completele de judecata
7.2.2.2. Timpul, regimul lingvistic, locul desfasurarii sedintelor si vacanta judecatoreasca
7.2.2.3. Drepturile si obligatiile agentilor, consilierilor si avocatilor
7.2.2.4. Deliberarile
7.2.3. Procedura
7.2.3.2. Aspecte generale
7.2.3.2. Procedura scrisa
7.2.3.3. Raportul preliminar si repartizarea cauzelor între completele de judecata
7.2.3.4. Cercetarea judecatoreasca si masurile preparatorii
7.2.4. Procedura orala
7.2.5. Procedurile accelerate
7.2.6. Hotarârile
7.2.7. Cheltuielile de judecata
7.2.8. Asistenta judiciara gratuita
7.2.9. Desistarea
7.2.10. Comunicarile
7.2.11. Termenele
7.2.12. Suspendarea procedurilor
7.2.13. Procedurile speciale
7.2.23.2. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.2.23.2. Incidentele de procedura
7.2.23.3. Interventia
7.2.23.4. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.2.14. Caile extraordinare de atac
7.2.24.2. Terta opozitie
7.2.24.2. Revizuirea
7.2.15. Caile de atac împotriva deciziilor comitetului de arbitraj
7.2.16. Interpretarea hotarârilor
7.2.17. Procedura întrebarilor preliminare si alte proceduri în materie de interpretare
7.2.18. Procedurile speciale prevazute de articolele 103-105 din Tratatul CEEA
7.2.19. Avizele
7.2.20. Recursurile împotriva deciziilor Tribunalului
7.2.21. Reexaminarea deciziilor Tribunalului
7.2.22. Procedurile prevazute de acordul privind SEE
7.3. Tribunalul
7.3.1. Aspecte introductive
7.3.2. Componenta si organizare
7.3.2.2. Judecatorii
7.3.2.2. Presedintele
7.3.2.3. Avocatul general
7.3.2.4. Camerele
7.3.2.5. Grefa
7.3.2.6. Serviciile
7.3.3. Functionarea Tribunalului
7.3.3.2. Aspecte generale
7.3.3.2. Regimul lingvistic
7.3.3.3. Drepturile si obligatiile agentilor, consilierilor si avocatilor
7.3.4. Procedura ordinara în fata Tribunalului
7.3.4.2. Procedura scrisa
7.3.4.2. Procedura orala
7.3.4.3. Masurile de organizare a procedurii si activitatile de cercetare judecatoreasca
7.3.4.4. Procedurile accelerate
7.3.4.5. Suspendarea procedurilor si desesizarea Tribunalului
7.3.4.6. Hotarârile
7.3.4.7. Cheltuielile de judecata
7.3.4.8. Asistenta judiciara
7.3.4.9. Desistarea
7.3.4.20. Comunicarile
7.3.4.22. Termenele
7.3.5. Proceduri speciale în f ata Tribunalului
7.3.5.1. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.3.5.2. Incidentele de procedura
7.3.5.3. Interventia
7.3.5.4. Hotarârile Tribunalului pronuntate dupa anularea cu trimitere spre rejudecare
7.3.5.5. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.3.6. Recursurile împotriva deciziilor Tribunalului Functiei Publice a Uniunii Europene
7.4. Tribunalul Functiei Publice a Uniunii Europene
7.4.1. Aspecte introductive
7.4.2. Organizarea Tribunalului Functiei Publice
7.4.2.1. Aspecte generale
7.4.2.2. Judecatorii
7.4.2.3. Presedintele
7.4.2.4. Completele de judecata
7.4.2.5. Grefierul
7.4.2.6. Functionarii si personalul auxiliar
7.4.3. Functionarea tribunalului Functiei Publice
7.4.3.2. Aspecte generale
7.4.3.2. Cvorumul
7.4.3.3. Deliberarea
7.4.3.4. Vacantele judecatoresti
7.4.3.5. Regimul lingvistic
7.4.3.6. Drepturile si obligatiile reprezentantilor partilor
7.4.4. Procedura ordinara în fata Tribunalului Functiei Publice
7.4.4.1. Aspecte generale
7.4.4.2. Procedura scrisa
7.4.4.3. Procedura orala
7.4.4.4. Masurile de organizare a procedurii si activitatile de cercetare judecatoreasca
7.4.4.5. Solutionarea amiabila a litigiilor
7.4.4.6. Suspendarea procedurilor si desesizarea în favoarea curtii de justitie si a tribunalului de prima instanta
7.4.4.7. Desistarea, nepronuntarea asupra fondului si incidentele de procedura
7.4.4.8. Hotarârile si ordonantele
7.4.4.9. Cheltuielile
7.4.4.10. Asistenta judiciara
7.4.4.11. Comunicarile
7.4.4.12. Termenele
7.4.5. Proceduri speciale în fata Tribunalului Functiei publice
7.4.5.2. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.4.5.2. Interventia
7.4.5.3. Recursul si cauzele trimise spre rejudecare dupa anulare
7.4.5.4. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.4.5.5. Caile extraordinare de atac

CAPITOLUL 8. Banca Centrala Europeana
8.1. Aspecte generale
8.2. Organizarea Bancii Centrale Europene
8.2.1. Consiliul guvernatorilor
8.2.2. Comitetul executiv
8.2.3. Consiliul general al BCE
8.2.4. Comitetele Eurosistemului/SEBC
8.2.5. Responsabilitatile organelor de decizie
8.2.6. Presedintele
8.2.7. Bancile centrale nationale
8.3. Functionarea Bancii Centrale Europene
8.3.1. Obligatii de raportare
8.3.2. Bancnotele
8.3.3. Functiile monetare si operatiunile SEBC
8.3.4. Operatiunile externe
8.3.5. Alte operatiuni
8.3.6. Supravegherea prudentiala
8.3.7. Dispozitii financiare ale SEBC
8.3.8. Capitalul BCE
8.3.9. Transferul activelor din rezervele valutare la BCE
8.3.10. Active din rezervele valutare detinute de bancile centrale nationale
8.3.11. Repartizarea veniturilor monetare ale bancilor centrale nationale
8.3.12. Repartizarea profiturilor si pierderilor nete ale BCE
8.3.13. Actele juridice
8.3.14. Controlul jurisdictional si aspecte conexe
8.3.15. Personalul
8.3.16. Privilegiile si imunitatile

CAPITOLUL 9. Curtea de Conturi
9.1. Prezentare generala
9.2. Dezvoltarea Curtii de Conturi
9.2.1. Aparitie si evolutie
9.2.2. Dispozitiile Tratatului de la Nisa privind Curtea Europeana de Conturi
9.2.3. Dispozitiile Tratatului de la Lisabona
9.3. Componenta Curtii Europene de Conturi
9.3.1. Membrii
9.3.2. Presedintele Curtii Europene de Conturi
9.3.3. Secretariatul
9.3.4. Resursele umane
9.4. Organizarea interna
9.5. Functionarea Curtii de Conturi a Uniunii Europene
9.6. Competentele Curtii de Conturi a U.E.
9.7. Accesul publicului la documentele Curtii Europene de Conturi
9.8. Rezultatele activitatii Curtii Europene de Conturi
9.8.1. Publicatiile
9.8.2. Prezentarea în fata Parlamentului European si a Consiliului
9.8.3. Procedura anuala de descarcare de gestiune
9.8.4. Monitorizarea impactului observatiilor de audit

Descriere

Prefaţă

România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Din acel moment am făcut parte direct din aşa-numita „construcţie europeană” ce începuse cu jumătate de secol înainte, la iniţiativa Franţei şi Germaniei de a-şi pune în comun producţia de cărbune şi oţel. Deşi proiectul aderării la UE s-a bucurat de o mare susţinere în rândul populaţiei, ce însemna mai precis acest lucru era şi, din păcate, încă este, pentru majoritatea concetăţenilor noştri, o necunoscută. Ei au susţinut aderarea, mai ales plecând de la considerentul că nivelul de trai din ţările Uniunii Europene este unul cu mult mai ridicat decât cel din România şi, de aceea, se spera ca din momentul integrării în UE şi traiul românilor să se îmbunătăţească simţitor. Dacă rezultatele aderării sunt acum, la trei ani după momentul 2007, încă subiect de dezbatere, necunoaşterea realităţilor construcţiei comunitare se păstrează încă la aceleaşi niveluri. De altfel, şi interesul pentru Uniune a scăzut, el fiind reaprins cât de cât doar cu ocazia celor două campanii electorale din 2007 şi 2009 pentru alegerea parlamentarilor europeni. Din păcate şi respectivele două momente nu au făcut, de multe ori, decât să aducă o şi mai mare confuzie în ceea ce cred românii despre UE, emblematice fiind campaniile unor candidaţi care susţineau că odată ajunşi în Parlamentul European vor „rezolva” un domeniu precum pensiile.

Necunoaşterea modului în care funcţionează cu adevărat Uniunea nu este însă specifică doar românilor; ea se întinde în toate ţările membre UE şi provine chiar din modul în care a fost construită aceasta la mijlocul secolului trecut. Dat fiind că naţiunile europene trecuseră prin două războaie mondiale care exacerbaseră sentimentul naţional, a fost destul de greu să se impună o construcţie solidă, de genul SUA; în schimb, s-a optat spre politica paşilor mărunţi şi a compromisului între nivelul naţional şi cel comunitar de luare a deciziilor. Astfel, fiecare din principalele instituţiile create în Comunităţi a fost lăsată să aibă un cuvânt de spus, mai mult sa mai puţin important: Comisia Europeană pentru că reprezenta, într-un fel, actorul cel mai independent de interesele naţionale, Consiliul de Miniştrii tocmai pentru că le reprezenta cel mai direct iar Parlamentul European, ca reprezentant direct al cetăţenilor statelor membre. Aşa s-a ajuns ca, pentru adoptarea unui act legislativ comunitar, acesta să fie trecut printr-un proces complicat în care erau implicate toate instituţiile citate. Ori, pentru omul de rând, căruia nici măcar nivelul naţional de funcţionare a statului nu îi este foarte clar, nivelul comunitar deja devenea o nebuloasă.

în anii 2000 s-a dorit, cel puţin la nivel declarativ, ca Uniunea să fie adusă „mai aproape” de cetăţenii ei. Astfel s-au luat câteva iniţiative, cea mai cunoscută fiind aceea a „Constituţiei europene”, prin care se dorea atât o simplificare a cadrului legislativ comunitar primar cât şi o creştere a importanţei nivelului comunitar în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor UE, precum şi democratizarea mai mare a modului de funcţionare a structurii Unionale, printr-o mai mare putere acordată Parlamentului European, ca for direct ales de cetăţeni. Rezultatul nu a fost cel aşteptat, proiectul de „Tratat instituind o Constituţie pentru Europa” fiind un text complex, de sute de pagini, spre deosebire de simplitatea Constituţiilor naţionale, şi având şi defectul fundamental că nu a putut fi pus în practică. în schimb, s-a optat pentru un nou tratat modificator al celor deja existente, practică ce duce la crearea unui cadru deosebit de stufos şi nedesluşit pentru nespecialişti. S-a ajuns astfel ca Uniunea să fie, în continuare, ceva depărtat de conştiinţa cetăţeanului de rând, chiar dacă impactul ei este direct asupra a multor laturi din viaţa de zi cu zi a acestuia. Relevant pentru modul în care europenii privesc construcţia europeană este faptul că aproape de fiecare dată, în ultimii 20 de ani, când li s-a cerut opinia în cadrul unor referendumuri cu privire la schimbările aduse cadrului unional, ei s-au opus, cel puţin într-o primă fază. Astfel, danezii au respins la începutul anilor `90 Tratatul de la Maastricht, irlandezii peste un deceniu pe cel de la Nisa, francezii şi olandezii Constituţia Europeană iar irlandezii au recidivat în privinţa Tratatului de la Lisabona. Un alt exemplu oficial de cât de „populară” este Uniunea printre cetăţeni este şi extrem de slaba lor participare la alegerile pentru Parlamentul European.

Cartea de faţă îşi doreşte să aducă lumină, atât publicului larg cât şi celor cu activităţi legate direct de fenomenul comunitar, cu privire la unul dintre cele mai importante aspecte ale Uniunii, sistemul său instituţional. Pentru a realiza acest lucru am structurat prezentarea pe mai multe capitole, unul cu privire la modul în care Uniunea s-a dezvoltat de la începuturi şi până în prezent, altul în care se tratează caracteristicile generale ale sistemului instituţional comunitar şi, apoi, câte unul pentru fiecare dintre instituţiile care fac parte din acest sistem, astfel cum a fost el redesenat de Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la sfârşitul anului 2009, respectiv 1 decembrie.

în cadrul prezentării fiecărei instituţii s-a încercat cuprinderea cât mai multor aspecte, de la modul în care e organizată, la modul de funcţionare sau atribuţiile sale, însă s-a insistat şi pe prezentarea personalului care face parte din conducere, considerându-se că acesta, de multe ori, ajunge să reprezinte mult mai mult pentru caracteristicile vieţii unui organism decât litera unui Tratat sau Regulament de Funcţionare. în acelaşi timp am dorit să prezentăm şi exemple concrete din modul în care aceste instituţii au fost implicate în viaţa Uniunii, pentru a trece dincolo de discursul pur teoretic, în zona practicii de zi cu zi.