Micro-Armonia

Descriere

Virgil Nemoianu propune în această carte o interpretare originală asupra idilei societale, concepută ca tip de realitate estetică, în opoziţie cu pastorala. Dacă pastorala este genul literar tradiţional, idila este mai curînd un "model", un "topos lărgit", cu o personalitate cu totul deosebită de formele înrudite care au precedat-o şi care i-au urmat. Idila societală este un fenomen specific perioadei în care a apărut şi s-a dezvoltat (secolele XVIII-XIX) şi care avea de transmis un mesaj important. Ea răspunde, ca formă de realitate ideală, realităţii sociale existente. Dacă, într-o primă fază, modelul idilic coexistă cu formulele literare înrudite, în cea de-a doua atinge un moment de vîrf: o serie de scriitori importanţi consideră idila un model uman excepţional şi încearcă să-i exploateze potenţialul în opere majore. în cele din urmă, dezvoltarea romantismului duce la pierderea de credibilitate a modelului idilic, acesta adaptîndu-se situaţiei prin folosirea ironiei, a spiritului ludic, a ambiguităţii şi a nesiguranţei. Prezentarea acestor etape este însoţită de analiza cîtorva opere majore, ce servesc ca ilustrări revelatoare ale noutăţii avansate de autor. Tentativa de a schiţa destinul modelului idilic după ce acesta părăseşte terenul esteticii, migrînd spre o funcţie sociologică din ce în ce mai activă, este, în fapt, o provocare pentru cititorul avizat. Aici pot fi detectate fundamentele unei analize a rădăcinilor literare ale populismului. Un asemenea demers ar fi necesar şi clarificator pentru multe dintre aspectele curentelor intelectuale agrarian-populiste din unele ţări din Est.Născut la Bucureşti, Virgil Nemoianu trăieşte de aproape 25 de ani în Statele Unite. Deţine catedra specială "William J. Bayron Distinguished Professorship" la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universităţile din Bucureşti, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati şi California (Berkeley), a ţinut conferinţe şi a prezentat comunicări la circa 50 de universităţi din Europa şi din America de Nord. Este autor a peste 15 cărţi şi 600 de articole şi recenzii apărute în România, Elveţia, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria şi în alte ţări. Domeniile sale de specialitate sînt romantismul european, teoria literaturii şi istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea. Lucrări literare: Simptome (1968) şi Arhipelag interior (1994). Deţine titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Cluj. între 1979 şi 1994, a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 şi 1991, prorector-asociat al aceleiaşi universităţi. Este membru al Academiei Europene de Arte şi Ştiinţe. A făcut parte din conducerea secţiei de romantism comparat şi a secţiei de studii europene a Asociaţiei de Limbi Moderne din Statele Unite. în prezent, este vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată şi membru în Biroul Executiv al Asociaţiei Criticilor şi Cercetătorilor Literari din SUA.