Cantece batranesti ale romanilor: Cantece istorice

Descriere

Cu această sintagmă* poporul român şi-a numit în Evul mediu o parte mare a creaţiei sale folclorice însoţită de melodie, dar nefiind de ritual, şi anume - subiectele epice, epico-lirice şi lirico-epice ori şi lirice dar cu elemente narative, caracter explicit sau implicit povestitor şi fiind diferenţiate după criteriul temporal (aparţin trecutului îndepărtat şi mai rar celui apropiat).
Cântecul istoric concret e efemer. De aceea subiectele lui sunt puţine. Dar el există milenii ca specie şi trebuie luat în seamă. Cântecele istorice se clasifică în diverse grupe după tematică: sunt cântece despre domnitori şi alte personalităţi-haiduci etc., evenimente, fapte istorice, întâmplări dramatice, tragice ce ţin de fenomenele naturii ş. a. şi care şi-au lăsat amprenta în sufletul poporului (epizootii - ciumă, holeră etc., incendii, inundaţii etc.).
Cu părere de rău, problema cântecului istoric rămâne până acum neelucidată în parametrii ei obiectivi: nici în ultimele ediţii de lux apărute la Bucureşti cântecul istoric nu este prezentat aparte. Iar în cele două lucrări mari ale lui Al. I. Amzulescu - Cântecul eroic epic şi Balada familială, specia cântecului istoric se vede trecută (dispersată, spulberată) printre cântecele epice eroice şi baladele propriu-zise privite doar ca nişte subspecii: balada eroică şi balada familială.
Delimitarea şi identificarea speciilor eposului şi demieposului popular cântat neritualic rămâne într-un impas evident. La fel, în lucrarea dnei Cornelia Călin găsim multe subiecte numite jumate orale, ce sunt jurnale orale-cântece istorice ori au devenit cântece istorice şi trebuie să fie trecute la specia cântecelor istorice când evocă fapte istorice ş. a.
Jurnalul oral, cum am spus, nu este o specie, ci doar un stil, un j nivel poetic neevoluat. El poate fi cântec liric, epic şi chiar în proză cu , rolul de cronică "cotidiană", de moment, având scopul de a satisface necesităţile informaţionale ale maselor, de a răspunde prompt la impulsurile spirituale şi a da evenimentelor ieşite din comun o anumită apreciere.*
În volumul de faţă nu putem prezenta totalitatea cântecelor istorice: vom da o parte dintre formele tipice ca volum (mai lungi, scurte, epice, lirice, epico-lirice, jurnale orale) - un florilegiu pentru elevi şi pentru demonstrarea dinamicii evoluţiei speciilor.

65. VIŞINA
(furnal oral-căntec istoric)
în valea Galbenei
Şi p-a Gălbenuşei
Sunt trei sate iscusate,
în vistirie nebăgate.
Şi zapcii sunt ca dracii,
Bată-i Dumnezeu săracii!*
Scrie cărţi în toate părţi,
Şi răvaşe prin oraşe
Şi firman la-mpărăţie,
De toată lumea să ştie:
C-ale trei sate iscusate
Nu dau araci de domnie,
Nici birul la-mpărăţie,
Spune că n-au datorie.
Când firman la Bucureşti sosea,
Domnul numaidecât să uita,
Sus în sală să suia,
Luă, frate, d-o hârtie
Şi mi s-apucă să scrie.
Scrise vreo cinci-şase rânduri
Şi-1 apucă alte gânduri:
"Of! Ale sate de sunt bogate,
Să fie ele jurate,
Ş-ăle sate de sunt pline de miere, de unt,
Bunătăţi de pe Pământ,
Cum sunteţi aşa bogate,
O să vă pui foc la toate
Ş-o să vă ard cu bucatef