Capul profesorului Dowell. Omul-amfibie

Descriere

Aleksandr Beleaev, reprezentant de vaza al literaturii fantastice ruse, a fost o personalitate cu un destin neobisnuit, precum neobisnuite sunt si operele pe care le-a creat. El este autorul a peste douazeci de nuvele si romane, a numeroase povestiri, schite, articole, recenzii. Toate lucrarile sale se impun prin originalitatea subiectelor si maiestria realizarii lor artistice. Ca si insasi viata lui, paginile pe care le-a scris sunt patrunse de optimism luminos, romantism, incredere in oameni, dar, in acelasi timp, abunda in elemente tragice.
Particularitatea specifica a fantasticii sale se distinge prin faptul ca nu este lipsita de temei, nu este cladita pe imaginatie pura, ci se sprijina totdeauna pe o baza stiintifica reala. In acest sens Beleaev a dat dovada unui neobisnuit har al previziunii. Urmarind cu atentie caile de dezvoltare a stiintei si tehnicii, scriitorul a stiut sa scoata in evidenta ceea ce pentru multi se intrezarea cu neclaritate. Prin forta spiritului sau fantezist, el a prezis posibilitatea unor noi descoperiri, a unor noi realizari in viitor. Succesele obtinute in domeniul biologiei, fizicii, ciberneticii, medicinei, cuceririle cosmosului au facut multe din visele autorului sa devina realitate. Beleaev a scris despre valorificarea universului cosmic si a imenselor intinderi submaine, despre avioane supersonice si transplantarea organelor vii ale omului atunci cand toate aceste cutezante se aflau in faza de preconizare.
In anul 1925 a aparut povestirea stiintifico-fantastica Capul profesorului Dowell (refacuta in 1937 in roman), in aceasta lucrare autorul abordeaza problema reanimarii unor organe desprinse de corpul omenesc, problema devenita ulterior pentru medicina drept una arzatoare. In acea vreme insa ideea reinvierii creierului parea imposibila. Romanul a suscitat atentia savantilor, a instigat numeroase discutii in contradictoriu, iar atunci cand
problema abordata a fost luata in dezbateri in cadrul cursurilor la Institutul de medicina, Beleaev scria cu neprefacuta satisfactie: "E mult mai important cand atrage atentia o idee nerealizata decat atunci cand se comunica esecuri in cercetarile stiintifice".
In zilele noastre se fac deja transplantari de plamani, rinichi, se efectueaza operatii complicate la inima, se obtin noi realizari in domeniul microchirurgiei. Au loc discutii aprinse in jurul problemei transplantului de creier. In serviciul chirurgiei au fost puse marile inventii cibernetice. Astfel, romantismul viselor s-a transformat in romantica marilor realizari.
Beleaev a anticipat si acel complex de probleme morale si sociale, profunde si grave, generate de experientele privind transplantarea organelor umane, scotandu-le la discutie publica. Captivanta este ideea optimista a acestui roman - perpetuarea in vesnicie a cugetului omenesc. Scriitorul nazuia sa gaseasca calea "perfectionarii" biologice a omului, extinderii posibilitatilor sale fizice.

Capetele lui Thomas si Briquet se adaptau la noua lor existenta si mai greu decat capul lui Dowell. Creierul acestuia se ocupa acum cu aceleasi cercetari stiintifice care il interesasera si pana atunci. Thomas si Briquet erau oameni simpli, si fara corp existenta lor nu avea nici un rost. Nu era deci de mirare ca foarte curand cazura in depresie.
-Parca asta-i viata? se plangea Thomas. Starcesti ca un ciot. Toata ziua ma holbez la peretii astea, le stiu fiecare crapatura...
Proasta dispozitie a "captivilor stiintei", cum ii numea Kern in gluma, ii provoca multe griji. Capetele puteau sa se ofileasca mai inainte de a fi demonstrate in public.
ªi profesorul Kern se straduia din rasputeri sa le distreze.
Facu rost de un aparat de proiectie si Laurent cu John le organizau in fiecare seara reprezentatii de cinema. Drept ecran servea peretele alb al laboratorului.
Capului lui Thomas ii placeau filmele comice cu Charlie Chaplin si Monty Bencks. Privind la nazdravaniile lor, Thomas uita pe un rastimp de umila sa existenta. Din gatlejul lui izbucneau sunete ce semanau a ras, iar in ochi ii apareau lacrimi.