Limpezimi

Descriere

"Cu BISERICA DE ALTÃDATÃ, aparuta in 1926, avem de-a face cu o dezvoltare a atitudinii traditionaliste, in forma unei poezii de emotie si de pitoresc ortodox. Intampinam desigur aci, una din cele mai de seama realizari ale traditionalismului ortodox al Gandirii si desigur al liricii noastre contemporane. Pentru a ne convinge dealtfel cu cat peisajul muntenesc a fost mai fecund pentru poet, considerarea acestui nou volum al lui Ion Pillat este absolut necesara [...] Volumul se deschide cu Drumul magilor, bucati de idila manastireasca, cu taceri, claritati si puritati care nu-si gasesc asemanarea. Totul devine acolo sarbatoresc [...] revelatii ale clopotului si ale toacei in tacere, consunand cu inima pornita sa bata deodata mai tare. Niciodata penelul lui Pillat nu s-a inmuiat in culori mai delicate si n-a trasat contururi mai pure. Niciodata emotia n-a patruns intr-atata tabloul, cu un mai just sentiment al echilibrului [...] De cele mai multe ori regasim, in epoca aceasta, acuarela cu tonurile ei mai delicate si claritatea ei. Pillat e in adevar un pictor al atmosferei si al luminii [...]. Darul vizual al lui Pillat este cu atat mai remarcabil cu cat el nu se dezvolta niciodata in paguba auditiei. Puterea sa reprezentativa e atat de bogata si poate sa imbratiseze universul sensibil prin mai multe laturi deodata, incat unele din poeziile sale cum sunt: Manastire, Arhondaricul, Toaca, traiesc deopotriva pentru ochiul si urechea cititorului [...]."
Povestirea Maicii Domnului [...] intruneste o seama de poezii in care se desfasoara viata Mariei, de la nasterea si copilaria ei, prin episodul juruirii si al bunei-vestiri, pana la minunata ei procreatie, pana la jalea nespusa a mamei si pana la adormirea si inaltarea ei [...]. Succesiunea acestor etape a ingaduit comparatia cu Marien Leben a lui Rainer Maria Rilke. Inraurirea lui Rilke asupra lui Pillat pare a se fi exercitat in primul rand in sugerarea motivului si stabilirea momentelor in care el se dezvolta. Sunt apoi unele episoade ale povestirii, cum e acela cu losif care a aparut intai la Rilke. Supararea banuitorului losif, interventia ingerului, raze de intelegere care ii pica atunci in suflet vin direct din Argwohn losephus al lui Rilke. Dar peste aceste apropieri cate deosebiri! Rilke este un poet de inspiratie catolica si tablourile pe care el ni le zugraveste sunt deseori dependente de iconografia italiana[...]. Originalitatea lui Pillat este de a fi dat evocarilor sale un cadru romanesc si anume al acelui colt de tara munteneasca din proximitatile Florichii, cu catunele pitite sub dealuri, cu livezi care
urca cu Negoiul si Piatra Craiului in zare. Personajele sunt tarani munteni din aceleasi parti, purtand haina lor alba, opincile si opreagul [...] rasa de ciobani talmacind semnele cerului [...]. Aceasta prelucrare a legendei sfinte cu elemente romanesti, exprima fericit chipul de receptare a crestinismului de catre taranul nostru [...]. Poetul care altadata calatorea in versurile sale, catre tinuturi indepartate, pentru a gasi expresia trairilor lui de aci, ca atunci cand gaseste atatea echivalente exotice si istorice pentru peisajul de stepa al Miorcanilor, executa acum miscarea contrarie, aducand catre noi vechea legenda orientala, dandu-i o realitate cu atat mai simtita cu cat simbolurile ei vecinice descopera posibilitati permanente ale sufletului local. A fost un punct de doctrina adeseori afirmat de traditionalismul romanesc, ca poezia noastra nu poate ajunge la expresia universala decat prin dezvoltarea notei nationale. Aceasta idee isi gaseste acum o ilustrare fericita in Povestea Maicii Domnului [...].

TÃCEREA
Cobor pe camp o data cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni si nu-s nicaieri,
Ma prinde pitulata nemiscarea;
Dar pier, cu glasul tare de ma ceri.
Ma sfasie cucosii, caini ma latra,
La iaz ma joc cu luna plina-n stuf,
In jurul lampii atipesc pe vatra,
ªi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.