Hyperion

Descriere

Format 1/16 (54x84)
Motivam studiul de fata ca pe o incercare de a deschide noi perspective de interpretare in ceea ce priveste opera inca invaluita in mister a lui Friederich Hölderlin (Romano Guardini vorbeste despre a operei sale1, socotit in lumea moderna ca fiind (Heidegger), poet al esentelor prin fata caruia realitatile s­au deschis pline de sensul lor desavirsit si transcendent, lucru care de altfel s­a oglindit in cuvintul sau poetic curgator ce se naste si creste si se stinge nestins in Absolut. Comentariile asupra operei lui Hölderlin au mers pina la nivelul metafizicii si al limbajului (m.a. Heidegger), pina la idealismul sau plin de avinturi metafizice, dar marcat profund de o nota personala, caci, in ceea ce priveste esentialul gindirii, Hölderlin s­a lasat invatat in primul rind de inima sa, si abia apoi de carti, cum el insusi o spune, regretind ca a trebuit totusi sa prin scoala omeneasca.

Au fost semnalate analogii intre operele lui Hölderlin si F.W.J. Schelling, insa, asa cum arata Ernst Cassirer, multe dintre aceste elemente apar deja cristalizate in gindirea lui Hölderlin (vezi versiunea Hyperion. Un Fragment aparuta in 1794 in revista ) intr­o perioada cind Schelling nici nu incepuse sa­si elaboreze conceptul de filosofie a naturii2. Intentia noastra nu este sa urmarim relatiile de influenta exercitate asupra lui Hölderlin de diferitii ginditori pe care acesta i­a cunoscut (in acest sens este notorie prietenia sa cu Schelling si Hegel, admiratia sa pentru Fichte si Rousseau), ci mai degraba sa urmarim drumurile ce duc spre esentele metafizice ale gindirii marelui poet german. In acest scop am ales metoda cultural­comparativa, o metoda de abordare din ce in ce mai folosita in tot mai multe domenii umaniste, dat fiind faptul ca in felul acesta anumite sensuri ies la iveala potentindu­se reciproc, ies dintr­o latenta care altfel ramine nevazuta. Gindirea umana opereaza , mitul ca tip de gindire este creat de om pe baza arhetipurilor sale fiintiale, prin urmare in orice arie culturala ne­am gasi vom afla elemente comune in structurile intime ale gindirii si trairii oamenilor (realitati comune si universale precum limbajul, visul, dragostea, extazul, etc.).

Dar orice realitate poate lumina si se poate lasa luminata de o alta realitate; puse in legatura, ele dau nastere, printr­o , la o noua realitate, mai complexa, mai , caci sint implicate mai multe constiinte care, fiecare in parte, vad adevarul metafizic dintr­un anumit unghi fiintial­transcendent. Impartasirea adevarurilor astfel vazute si traite nu poate decit sa lumineze si mai mult negraitul misterului ontologic in care si din care este invaluita faptura. Am ales de aceea ca puncte constante de referinta continuturi metafizice din opera lui Hölderlin (mai ales partile referitoare la Hyperion), din scrierile lui Vasile Lovinescu (mai ales Jurnal Alchimic), un autor putin cunoscut in cercurile culturale, si, acolo unde consideram oportun, din opera vizionarului englez William Blake (deopotriva putin cunoscut datorita caracterului enigmatic al scrierilor sale profetice). Vom incerca, asa cum o arata si titlul, ca patrunderea in text sa fie dublata de o patrundere in straturile de constiinta ale textului ca purtator de adevaruri metafizice izvorite dintr­un spirit; astfel, drumul metafizic va fi unul nu atit in amploare, cit unul in profunzime. Accentul va fi pus pe relatiile limbajului cu constiinta, dat fiind ca limbajul reprezinta baza arhetipal-constiintiala a fiintei, potrivit cuvintelor biblice: (Ioan 1,1).