Europa democratiei crestine

Descriere

Format 1/16 (54x84)
Intentia Romaniei de integrare in marea familie a tarilor europene presupune si o cunoastere mai amanuntita a curentelor politice care au stat la baza acestei constructii si care caracterizeaza de mai multe decenii viata politica a principalelor state membre ale Uniunii Europene.
O pozitie centrala in cadrul acestor curente o detine democratia crestina, care constituie subiectul lucrarii lui Jean-Dominique Durand. Aceasta aparitie editoriala este cu atat mai salutara cu cat se inscrie intr-o adevarata serie de lucrari dedicate principalelor curente politice.
Dupa prezentarea unei Europe a liberalilor, dupa descrierea extremei drepte si a comunistilor, a venit randul ca Institutul European sa propuna cititorului roman traducerea unei carti despre democratia crestina. Este de apreciat si faptul ca autorul nu se opreste doar asupra Europei de Vest, ci surprinde si trasaturile ce pot fi regasite in partea rasariteana a vechiului continent.

In paginile ce urmeaza, vom prezenta un scurt istoric al crestin-democratiei europene pana in anul aparitiei editiei franceze, alaturi de cateva elemente de doctrina, situatia sa in Romania contemporana, ca si caracteristicile evolutiei curentului dupa 1994. Pentru a surprinde radacinile democratiei crestine trebuie sa incepem orice demers cu Europa secolului al XIX-lea. Daca inca din timpul revolutiei franceze apare formula de ce preciza o Biserica apropiata de popor, opusa celei de dinainte de 1789, abia in catolicismul din prima parte a secolului al XIX-lea, traversat de curente diferite, apar primele semne ale viitoarelor organizatii politice democrate de origine crestina. Aceste curente si-au pus amprenta asupra temelor de baza care vor fi cristalizate in secolul al XX-lea.

In ceea ce priveste originile democratiei crestine nu trebuie exclus curentul traditionalist si contrarevolutionar care prin antiliberalismul si antisocialismul sau a militat impotriva individualismului, pentru o monarhie de drept divin, o economie agrara, o Europa crestina cu un Papa puternic, dar a pus si baza unei gandiri politice bazate pe credinta si pe angajarea laicilor in societate. Un alt curent care apare in prima parte a secolului al XIX-lea este cel catolic liberal, care cerea respectarea drepturilor Bisericii de catre stat prin recunoasterea libertatilor din Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului. Francezul Lamennais era unul din reprezentantii sai principali, cerand descentralizare, libertati locale si individuale, sprijinirea grupurilor intermediare si votul universal. Bastionul catolicismului liberal a fost revista L’Avenir. Insa Vaticanul l-a dezaprobat pe Lamennais in 1832 si apoi inca o data in 1834. Ideile sale s-au raspandit mai ales in Belgia si Italia, dar si reprezentantii de aici ai catolicismului liberal au fost pusi la Index. Totusi, curentul a existat si dupa 1850, mai ales in Franta, dar nu numai, prin discipoli cum ar fi Montalembert. Acesti preoti sunt considerati precursorii democratiei crestine prin faptul ca au deschis calea prin angajamentul politic in numele credintei.