Cugetari si maxime pentru viata

Descriere

întotdeauna mi-au plăcut maximele şi cugetările. Am parcurs multe lucrări de acest gen, mi-am cumpărat astfel de cărţi de câte ori le-am aflat prin librării, am alcătuit eu însumi mai multe culegeri. Şi, totuşi, cartea aceasta alcătuită de fostul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu, mi s-a părut a fi altceva decât cele ce am întâlnit. Am citit-o cu mulţi ani în urmă, dar nu m-am putut despărţi de amintirea ei. Multe cugetări din ea mi-au rămas în memorie şi le-am citat cu plăcere ori de câte ori s-a ivit prilejul, ca pe nişte jaloane orientative pe drumul vieţii. M-am întrebat chiar de unde vine acest interes, această ataşare de cartea ierarhului oltean. Cred că am găsit până la urmă răspunsul: este alcătuită de un om cu multă ştiinţă de carte, care şi-a selectat cu grijă lecturile, convins fiind de efemeritatea vieţii pământeşti şi de importanţa fiecărei clipe ce ne este dată; este alcătuită de un om cu un bogat fond de cultură teologică, care a filtrat cu grijă orice citat ce l-a înscris în agenda sa de lucru; este alcătuită de un om, care a vrut ca prin această carte să facă o lucrare de apostolat în lume, o prelungire a misiunii sale pastoral-misionare. Am socotit ca o datorie de conştiinţă reeditarea acestei lucrări. Ea este în primul rând ziditoare şi de suflet şi abia în al doilea rând delectează mintea. Fiecare capitol al cărţii este ca o mică şedinţă sinodală, în care îşi spune fiecare participant părerea despre tema dată, dorind să fie cât mai convingător. Unii autori citaţi sunt din literatura patristică veche şi nouă; alţii sunt din cultura română şi universală. întâlnim uneori chiar nume necunoscute nouă, generaţiilor de azi. Autorii respectivi erau publicişti de renume la începutul veacului trecut. Cred că mitropolitul Nifon Criveanu a urmărit în primul rând încărcătura ideatică, frumuseţea cugetării şi doar în ultimul rând a fost interesat de numele autorului. El a socotit, fără îndoială, că aceşti sâmburi de înţelepciune sunt picături de cugetare divină risipite pe pământ şi tocmai de aceea pentru el a contat mai puţin dacă acele cugetări au răsărit pe drum, pe teren pietros, în mărăcini sau în pământ bun. Important a fost pentru el că sunt de origine divină şi trebuie adunate cu grijă, făcute snop şi oferite cititorului ca hrană, ca medicament, ca izvor de fericire spirituală.

Pr. Prof. Dr. Al. Stanciulescu-Barda