Extremismul de dreapta in Romania

Descriere

Cartea conţine în total opt capitole şi două anexe, precum şi un indice. Volumul începe cu un Argument, urmat de Capitolul I, care defineşte termenul “extremism”, explicând că alegerea unui anumit “concept al extremismului” este definit de capacitatea de a acoperi cele mai grave ameninţări la adresa stabilităţii unei ţări. Capitolul II prezintă ideologiile, discursurile şi asociaţiile extremiste din România. În Capitolul III cititorul află despre principalele forţe extremiste din România, cu precădere despre Vatra Românească, Partidul România Mare şi atentatul de lovitură de stat din 1999. Tendinţele extremiste din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, precum şi legăturile pe care aceasta le are cu clasa politică, legionarismul şi armata sunt detaliate în Capitolul IV. În continuare, autorul prezintă legile şi instituţiile din România care combat (sau ar avea rolul de a combate) extremismul, sistemul anti-discriminator, ratificarea legislaţiei internaţionale relevante din domeniu, maniera în care normele sunt aplicate în România. În Capitolul VI, se prezintă acei factori care încurajează extremismul în România, cum ar fi faptul că România este un „stat slab”, neîncrederea populaţiei în instituţiile democraţiei, lipsa de transparenţă, sărăcia şi corupţia. În capitolul următor, autorul prezintă acele forţe politice româneşti care se opun extremismului, pe lângă participarea României la viaţa internaţională, ceea ce este un factor major de limitare a tendinţelor extremiste. Concluziile autorului se regăsesc în Capitolul VIII. Ele sunt discutate din mai multe perspective (legislative, stat de drept, politici publice, precum şi atitudinea comunităţii internaţionale). Anexa 1 prezintă Serviciul Român de Informaţii (SRI) care – după părerea autorului – promovează ultranaţionalismul. Anexa se axează pe rapoartele SRI, felul în care extremismul se manifestă în aceste rapoarte, precum şi pe o evaluare a raportului elaborat de Comisia de Control a SRI. În Anexa 2 se discută o gamă largă de probleme, cum ar fi Ordonanţa de Urgenţă nr. 31, compararea cu alte legi, cultul personalităţii şi reglementările referitoare la spaţiul public, limbajul urii şi negaţionismul, precum şi nevoia de a avea o lege anti-negaţionistă în ţările foste comuniste. Indexul, care încheie volumul, include o listă de nume de persoane, instituţii şi documente relevante. Membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Gabriel Andreescu face parte, în mod cert, din rândul celor mai îndreptăţite persoane care să abordeze gama largă de chestiuni delicate discutate în această carte.