Am scapat de griji

     

Poate nu veti scapa de griji, dar cu siguranta veti uita de ele, cel putin temporar, daca va apucati sa cititi aceasta carte. Veti descoperi o abundenta de pasaje incarcate de umor ca garderoba unei dependente de shopping. De obicei, cartile fara o structura bine definita sunt ciudate. Cea de fata, desi nu este structurata in modul clasic (cu intriga, punct culminant si deznodamant), e suficient de buna incat sa nu conteze prea mult acest aspect. Intr-adevar, actiunea nu graviteaza in jurul unei idei sau al unui mesaj central. Este pur si simplu un fragment haotic din viata haotica a tinerei Helen. Asa cum ni se prezinta ea “oficial”, Helen are douazeci si sase de ani, o slujba groaznica la o revista pentru femei si un ghinion teribil la barbati, alegandu-i pe cei mai nepotriviti. Dar nu asta e ceea ce creaza amuzamentul teribil al cartii, ci maniera in care autoarea ne prezinta personajul: folosindu-se de reflectii si amintiri care obligatoriu au un final comic, de sarcasm – parte integrala a caracterului ei – sau de preferintele personale cele mai neinsemnate, la care se adauga si ceva umor negru. Desi personajele trec la un moment dat printr-o drama, lectura tot va va smulge zambete, sau chiar rasete. De la relatia defectuoasa cu mama ei la prieteniile de suflet cu colegele de serviciu, Helen este un personaj care in prima faza mi s-a parut nesuferit, avand destule defecte si nefiind posesoarea unor calitati de “lady”. Este o fata plina de fite si pare ca atrage situatiile penibile pe baza de karma. Este la fel de agitata si cu viata de noapte activa, ca orasul in care locuieste: Londra. Are un coleg de apartament simpatic cu care este prietena la catarama si un proprietar al aceluiasi apartament, de-a dreptul sexy, cu care ghiciti daca se incurca sau nu. Insa grijile lui Helen vor lua sfarsit cand… glumesc, acestea nu sunt niciodata aproape de sfarsit. Dimpotriva, va veti gasi prinsi intr-un paienjenis creat din probleme existentiale, probleme de imagine si conflicte interioare, cu care tanara se confrunta cat poate de vitejeste. Asta cand nu-si petrece timp hranindu-l, periindu-l si negociind termenii existentei cu Grasul, motanul portocaliu si supraponderal din dotare. Asa cum spune chiar ea la un moment dat in carte, sefa cea nesuferita de la revista glamour si Grasul sunt cele doua fiinte pe care trebuie sa le serveasca permanent, ca un sclav. Daca doriti sa radeti pe infundate citind in public, sau cu gura pana la urechi in intimitatea casei, recomand aceasta carte relaxanta, usoara si suficient de bine condimentata incat sa se numere printre “delicatesele” literaturii chic.