Intelectualul roman fata cu inactiunea

Descriere

G. M. Tamás: A sprijinit vreodata tabara democratilor români revendicarile salariale ale vreunuia - indiferent care - grup de muncitori? S-a solidarizat vreodata cu grevistii? A avut argumente fata de criticile referitoare la strategia politica practicata de FMI si Banca Mondiala, strategie considerata de multi absurda, care a dus la faliment Rusia? A propus vreodata si altceva decît adaptarea si modelarea exterioara la Occident, în timp ce de cele mai multe ori era de acord cu filozofia politicii unui Occident dominant (politica liberala, de stat de drept), respectiv cu premisele antimoderniste ale extremei drepte? Si a avut vreun raspuns la erorile comise de Occident? Nu v-a fost frica, dragii mei prieteni români, ca va reînvia stafia lui Titu Maiorescu, "formele fara fond", amenintarea unui modernism vulnerabil si fara radacini, ca îndaratul frontispiciului de gips al acestuia, frontispiciu ornat din plin cu frize, ameninta vidul întunecat al anarhiei taranisto-pastoresti? Aiurea!

Mircea Vasilescu: "Povestea acestui volum este destul de simpla: în ianuarie 2001 am primit, la redactia revistei Dilema, prin bunavointa traducatoarei Anamaria Pop (pe atunci directoarea Centrului Cultural Român din Budapesta), textul Scrisoare catre prietenii mei români de Gáspár Miklós Tamás, aparut pe 15 decembrie 2000 în revista maghiara élet és Irodalom. Magdalena Boiangiu a avut ideea de a nu publica, pur si simplu, Scrisoarea, ci de a organiza în jurul ei o dezbatere. Am trimis textul cîtorva intelectuali despre care am presupus ca s-ar putea arata interesati sa îl comenteze si am publicat articolul lui G. M. Tamás împreuna cu raspunsurile primite în numarul 416 (16-22 februarie 2001) al revistei Dilema, cu titlul "Intelectualul român fata cu inactiunea". Ulterior, am primit si alte comentarii, pe care le-am publicat în numerele urmatoare ale Dilemei (418-422), precum si foarte interesante scrisori de la cititori. Disputa a stîrnit ecouri în presa culturala din România, iar grupajul din numarul 416 a fost preluat, în traducerea d-lui ágoston Hugó, în trei numere succesive ale revistei budapestane élet és Irodalom. Interventia regretatului Z. Ornea, împreuna cu o prezentare a lui Mihai Dinu Gheorghiu, a aparut în revista franceza Les Temps Modernes (nr. 613, martie-aprilie-mai 2001). Apoi, ecourile s-au stins, dar consistenta dezbaterii ne-a îndemnat sa adunam interventiile între coperte de carte: articolelor publicate în Dilema li s-au alaturat patru texte scrise special pentru acest volum (cele semnate de Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Vieru, Cristian Preda si Sever Voinescu). Scrisoarea lui G. M. Tamás a aparut la putina vreme dupa alegerile din anul 2000, care i-au surprins pe multi prin ascensiunea PRM si a liderului sau, intrat în turul al doilea al prezidentialelor. Timpul care a trecut de atunci nu a schimbat, în esenta, problemele puse de filozoful maghiar: dupa cum arata sondajele, PRM se bizuie în continuare pe un segment electoral destul de consistent, demarcatia ideologica si culturala între stînga si dreapta e înca neclara, iar dezbaterea acestor chestiuni e departe de a ocupa, asa cum s-ar cuveni, spatiul public. Si nu e vorba doar de discutiile care au sau nu au loc în rîndurile elitelor intelectuale si politice, ci si de o rezistenta difuza fata de asemenea clarificari, manifestata în diverse straturi ale societatii. (Un exemplu recent e semnificativ: decizia guvernului de a elimina statuile si numele de strazi închinate lui Ion Antonescu a întîmpinat opozitie în unele consilii locale a caror majoritate este formata chiar din reprezentanti ai partidului de guvernamînt!) în ansamblu, prezenta intelectualilor în spatiul public pare sa se afle în declin fata de acum cîtiva ani, fie pentru ca cei care detin "cheile" acestui spatiu (televiziunile si ziarele de mare tiraj, de exemplu) îi ignora, fie pentru ca oficialitatile le marginalizeaza opiniile ori nu le iau în seama expertiza, fie pentru ca intelectualii însisi nu au gasit instrumentele adecvate pentru a comunica eficient cu Statul, cu partidele, cu "opinia publica". Ori poate ca mai exista o explicatie: implicarea politica activa a unor intelectuali la începutul anilor �'90 a produs mai degraba dezamagiri personale decît efecte sociale vizibile; aparenta "abandonare" a scenei publice s-ar putea sa fie doar un intermezzo tacut pîna cînd elitele intelectuale îsi vor defini mai bine prezenta în societate si modalitatile de a aborda res publica. în societatile occidentale, chiar si atunci cînd nu se angajeaza direct în politica partidelor ori în campaniile electorale, intelectualii definesc, prin dezbateri si prin comentarii, "cultura de dreapta" si "cultura de stînga" pe fundalul carora publicul îi poate proiecta mai clar pe politicieni ori în care diferitele segmente ale societatii se pot regasi. Si, oricît de schematica ar fi o asemenea divizare, functionalitatea ei este evidenta. în România, mediile politice nu dialogheaza aproape deloc cu perspectivele culturale de la care, în principiu, îsi revendica ideologiile si programele. între diversele segmente ale elitelor - politice si intelectuale - românesti pare a se instaura treptat o stare de incomunicare absolut neprielnica evolutiei noastre democratice. Scrisoarea lui G. M. Tamás a fost comentata, cum era si firesc, de pe pozitii diferite: i s-au adus obiectii si contraargumente, s-au exprimat acorduri si dezacorduri. Dar dincolo de opiniile fiecarui participant la dezbatere, Scrisoarea are meritul de a fi declansat o discutie substantiala, cum putine au fost în ultimii ani. Este si motivul principal pentru care publicam acest volum: el ar putea oferi ocazia potrivita pentru continuarea dezbaterii. La jumatatea ciclului electoral si în plin proces de apropiere de NATO si de Uniunea Europeana, societatea româneasca înca nu si-a limpezit dilemele de la sfîrsitul anului 2000. Si apar tot timpul dileme noi..."

Magdalena Boiangiu: "G. M. Tamás s-a nascut în 1948, la Cluj. A studiat filozofia si filologia clasica. A lucrat la început ca redactor la un saptamînal. Dupa cîteva conflicte cu Securitatea si dupa ce i s-a luat dreptul la semnatura, a lucrat la corectura. A emigrat în Ungaria si, dupa o scurta perioada în care a predat la Universitatea din Budapesta, a fost concediat, din motive politice, si a devenit unul dintre disidentii cunoscuti. Dupa 1989, a fost deputat din partea Partidului Liberal si, în 1991 si 1995, director al Institutului de filozofie de pe lînga Academia Ungara. A predat si a facut cercetari la Columbia LSE, St. Anthony�'s College, Exeter College (Oxford), école des Hautes études en Sciences Sociales, Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Wilson Center, University of Chicago, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Dickinson College si Georgetown University. Unele dintre lucrarile lui au fost traduse în 14 limbi. Una dintre cele 14 limbi este româna. Chiar în Dilema (nr. 402, 403, 404) a fost publicat eseul sau Despre postfascism, socant prin multe afirmatii, dureros de exact prin altele. G. M. Tamás stabileste raporturi de identitate între politicile postcomuniste si politicile de dinaintea instalarii dictaturilor (fasciste si comuniste) care le-au favorizat. Rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale din noiembrie 2000 i-au prilejuit o analiza aplicata si o sinteza pasionala cu privire la influenta si rolul intelectualilor în democratizarea mentalitatilor românesti. Am socotit potrivit sa publicam Scrisoarea lui G. M. Tamás însotita de reactiile imediate ale colaboratorilor si prietenilor nostri, pentru a oferi alternativa viziunii din afara spre înauntru în dialog cu cea dinauntru spre afara. Speram ca cititorii nostri îsi vor alege adevarul lor din adevarurile expuse în paginile noastre tematice. Daca aceasta polemica cordiala ar folosi, de dragul preciziei si al apararii convingerilor reale, la înlaturarea cliseelor gîndirii si expresiei politic corecte, si tot am considera ca nu ne-am pierdut timpul renuntînd la traditia scrisorii pierdute de dragul uneia gasite."