Terorismul ultima solutie?-Marirea si decaderea Al-Qaida

Descriere

Va invit sa cititi o carte care este in destule privinte informativa, dar care mai ales va indeamna sa reflectati asupra unui fenomen pe care mass-media ni-l aduc zilnic in fata ochilor. Este vorba de terorism, de ororile efectelor pe care acesta le produce in orase si in munti, in comunitati pasnice sau prinse in conflicte ce par ireconciliabile. Deocamdata este departe de noi. Totusi, nu este atat de indepartat incat sa ramanem indiferenti. A sosit timpul unei reflectii cat mai sistematice, iar cartea de fata tocmai asta ne propune.
Terorismul este in mare parte un “fapt social” relativ recent, chiar daca pot fi identificate in istorie manifestari relativ similare. Formele asa-zisului “terorism nou” au luat o asemenea amploare si au generat consecinte atat de profunde incat se afla in prim-planul agendei politice, economice, militare sau sociale a organizatiilor interguvernamentale si nationale. Noul terorism a inceput sa afecteze viata noastra de zi cu zi. Actorii guvernamentali au trebuit sa elaboreze strategii antiteroriste, agentiile interguvernamentale, cum ar fi ONU sau Comisia Europeana, au ajuns sa se implice in promovarea unei sustinute lupte contra fenomenului terorist fie prin mobilizari de forte, fie prin adoptarea unor documente cu valoare juridica internationala. Toate acestea au precedat analiza academica. Actiunea propriu-zisa a precedat reflectia sistematica, bazata pe cercetare. De aceea cred ca putem vorbi de un decalaj intre formele efective ale terorismului si antiterorismului, respectiv cadrul legal-institutional al raportarii la acestea si cunoasterea stiintifica a domeniului.
Intr-un astfel de context, cartea de fata este, prin tematica si abordare, una inedita. Daca mentionam si faptul ca, in literatura academica de la noi, referintele la terorism sunt inca departe de accederea la cerintele de baza ale unei stiintificitati acceptabile, avem o imagine si mai cuprinzatoare a demersului autorului.
Cristian Barna a elaborat cartea sa pe baza catorva premise esentiale, care, de altfel, ii asigura si originalitatea.Abordarea este una sociologica, adica in constructia teoretica, in ordonarea faptelor si in aparatul conceptual si metodologic se bazeaza pe principii specifice sociologiei, iar in cadrul acesteea pe analiza institutionala. Sigur ca nu a neglijat analiza istorica, iar o hermeneutica temeinic aplicata genereaza analize interpretative dintre cele mai interesante, fie ca se refera la documente oficiale care prezinta strategii antiteroriste sau abordari juridice nationale si multilaterale, fie ca analizeaza „povestiri” sau lucrari de specialitate. Mai mult, considerand ca multiplicarea fenomenelor teroriste afecteaza in mod profund negativ viata cotidiana a actorilor individuali, procedeaza la o testare interpretativa a optiunilor strategice de contracarare a manifestarilor teroriste prin invitarea oamenilor obisnuiti la chestionari, interpretari, abordari si optiuni de viata. Rezulta astfel o abordare sociologica interesanta, in care raportarea holista si cea individualista se completeaza reciproc.
Conceperea terorismului este departe de a fi inocenta ideologic. in definirea acestuia pentru ratiuni juridice sau politice, in constructia de strategii uni- sau multilaterale de abordare sau pur si simplu in circumscrierea unui act ca terorist si, deci, lipsit de legitimitate sau ca saturat de legitimitate politica si militara, criteriile de departajare sunt esentiale. Granitele terorismului se pot schimba in functie de criteriile de valoare cu care se opereaza si de ideologia luata ca referinta.
Chiar si atunci cand acestea devin clare si acceptate intr-un plan al abordarilor ce apar ca universaliste, se poate observa cum terorismul se disipeaza in mod extrem si actioneaza insidios in forme ce tin de cotidianul vietii. Cristian Barna ne spune ca „noul terorism” si-a devenit siesi scop, nu mai este reprezentat de „entitati organizationale bine definite”, ci de „organizatii amorfe” cu revendicari schimbatoare si parca fara sfarsit, cu motivatii confuze in care se asociaza elemente etnice, religioase sau ideologice mereu reconstruite. intr-o astfel de situatie, devine fundamentala operarea cu criterii clare si distincte pentru a defini terorismul, iar autorul propune intelesuri si delimitari bine fundamentate. in acest sens, consider ca „abordarea paradigmatica”, „definitia operationala a terorismului” si „tipologia fenomenului terorist” reprezinta contributii originale si deschizatoare de noi piste de analiza.
Analiza cadrului institutional international de combatere a terorismului este si ea pe cat de originala, pe atat de exhaustiva. Din aceasta analiza as selecta modurile in care autorul se refera la implicarea mass-media si la raportul dintre respectarea drepturilor omului si unele prevederi ale strategiilor antiteroriste. in privinta mass-media, se fac analize minutioase ale modului in care imagistica asociata cu actiunile si efectele terorismului potenteaza starile de frica, anxietate si amenintare in public, astfel ca „gestionarea riscurilor” devine o problema sociala si individuala cruciala. Referirile la dinamica raportului dintre necesitatea prezervarii drepturilor civice si cea a combaterii manifestarilor teroriste sunt intr-adevar subtile si trec dincolo de cadrul efectiv al unei simple lucrari de cercetare. Probabil ca acestea vor reveni de acum tot mai insistent in analize, Cristian Barna aflandu-se, cum se spune, pe „creasta valului”. In sfarsit, de un deosebit interes mi se par aplicatiile empirice prin care persoane obisnuite sunt invitate sa reflecteze asupra propriilor semnificatii atasate unor institutii ale „strategiilor antiteroriste” cu scopul de a identifica intalniri si convergente sau despartiri si divergente. Aparatul investigarii sociologice se dovedeste aici interesant si elegant, iar concluzia aplicarii lui repetate pentru dezvoltarea sau corectarea cadrului institutional antiterorist mi se pare binevenita.