Traian Lalescu - un nume peste ani -

Descriere

Traian Lalescu a iubit matematica. Spirit renascentist, de mic ar fi putut face probabil la fel de bine o mulţime de lucruri. Desena frumos, cânta la violoncel, traducea din italiană. Dar a ales matematica, descoperindu-şi pasiunea, rezolvând şi trimiţând probleme la Gazeta Matematică. Remarcat rapid datorită creativităţii şi originalităţii soluţiilor propuse, a fost încurajat de cei din breaslă să îşi înceapă studiile sistematice în domeniu.
Cu „un cap care face cât zece moşii“, cum l-a caracterizat Ţiţeica viitorilor lui socri, Traian Lalescu a ajuns, cum era de aşteptat, un nume important în matematică. A publicat cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale (Introducere la teoria ecuaţiilor integrale) şi o serie de studii în domenii diverse: ecuaţii funcţionale, serii trigonometrice, fizică matematică, geometrie, mecanică, algebră sau istoria matematicii.
A iubit să producă matematică, dar şi să predea, să creeze şcoală. A publicat o serie de lucrări cu caracter didactic, iar înfiinţarea „Şcolii Politehnice“ din Timişoara — azi Universitatea Politehnica din Timişoara, cu peste 16 000 de studenţi şi 2 000 de cadre didactice - este una din cele mai semnificative contribuţii ale sale la dezvoltarea şcolii naţionale de matematică şi a cercetării. Mărturie a recunoaşterii contribuţiei sale la crearea acestei instituţii stă bustul său de la intrarea în universitate semnat de cunoscutul sculptor Medrea. Ca prim rector a făcut o bună perioadă de timp o navetă istovitoare Bucureşti—Timişoara, a cooptat profesori renumiţi pentru prestigiul instituţiei şi a acordat burse de studiu pentru studenţii deosebiţi.
Traian Lalescu a iubit Banatul. Născut de fapt la Bucureşti, adevăratul loc de obârşie este în conştiinţa sa comuna Cornea de lângă Caransebeş, locul de naştere al tatălui său. În multe contexte de viaţă Traian Lalescu îşi va arăta legătura de suflet cu Banatul. Cu o putere de muncă deosebită, a îmbinat cariera profesională şi ştiinţifică cu cea politică. Ca deputat, raportor general al Guvernului Brătianu, sau ca repre-zentant al misiunii diplomatice la Paris a sprijinit deseori cauza regiunii şi a oamenilor ei. Îndrăgostit de locuri şi de oameni, a scris şi o monografie a Banatului în limba franceză, monografie din care răzbate un patriotism local autentic.
Traian Lalescu a iubit familia. Citind Mă gândesc la tata — cartea semnată de fiul cel mic, cunoscutul poet de mai târziu Traian Lalescu, simţi armonia şi căldura din casa Lalescu, înţelegi dragostea cu care şi-a crescut cei patru copii, disponibilitatea pentru joacă şi grija pentru o educaţie consecventă şi complexă. Traian Lalescu, om cu evident talent pedagogic, îşi incita copiii să creeze reviste, să se joace de-a tribunalul pe teme de actualitate din jurul lor, le îndeplinea orice dorinţă când erau bolnavi şi nu ridica niciodată mâna la ei. Căsătorit în urma unei mari iubiri pentru Ecaterina, o fostă elevă a lui, a suportat foarte greu pierderea ei la o vârstă nedreaptă, la 28 de ani, atunci când fiul lor cel mic avea doar un an. După moartea soţiei, a renunţat imediat la funcţia de rector al Institutului Politehnic din Timişoara, dedicându-se creşterii copiilor.
Lalescu — un nume intrat în mentalul colectiv al românilor. Chiar dacă nu îşi amintesc exact cu ce să îl asocieze, mulţi „ştiu“ că este vorba de o personalitate, de o familie importantă, de o emblemă.
Meritul principal pentru această rezonanţă în timp a unui nume în cultura unui popor revine matematicianului Traian Lalescu.
Prin tot ce a făcut, prin valorile morale pe care le-a cultivat, performanţele ştiinţifice la care a ajuns, implicarea pătimaşă în viaţa socilă şi politică a vremurilor sale, Traian Lalescu a impus un stil de viaţă, a creat modele pentru cei tineri, a lăsat urme, a iniţiat, a dăruit... a iubit.
Laura Grünberg