Turneu la Bolzano

Descriere

Prozator, poet şi dramaturg, Sándor Márai (1900–1989) s-a născut la Kassa, în Imperiul Austro-Ungar (astăzi Košice, în Slovacia). Scriitor cosmopolit, personaj sclipitor, Márai a cunoscut încă de la publicarea primelor sale romane un succes extraordinar, devenind una dintre vocile marcante ale literaturii maghiare în anii ’30 ai secolului XX. A lucrat iniţial ca editor la Budapesta, iar în 1919 s-a mutat la Berlin şi apoi la Frankfurt, dedicându-se jurnalismului. În 1945 a devenit membru al Academiei Ungare de ªtiinţe. A părăsit Ungaria în 1948, ca protest împotriva ocupaţiei sovietice, şi a interzis publicarea scrierilor sale sub regimul comunist. După o viaţă de peregrinări prin Elveţia, Italia, Franţa, Austria, s-a stabilit în Statele Unite, la San Diego, unde, la vârsta de 89 de ani, istovit de un exil fără speranţă, şi-a pus capăt zilelor. A lăsat în urma sa o operă vastă, cuprinzând romane, volume de eseuri, jurnale, memorii, versuri şi piese de teatru.


„Redescoperit“ recent şi tradus în toate limbile de circulaţie, Márai este astăzi recunoscut ca unul dintre marii scriitori ai Europei şi, incontestabil, parte a canonului literar al secolului XX. În anul 1990, i s-a acordat postum Premiul Kossuth.


„Incontestabil, un maestru. O carte în care forţa retoricii şi dorinţa de a vorbi despre experienţa umană, uneori cu riscuri imprevizibile, fac să sară jerbe de scântei din fiecare pagină.“
San Francisco Chronicle

„În fizionomia şi în caracterul personajului meu, cititorii vor avea impresia că descoperă, fireşte, profilul specific şi inconfundabil al renumitului Giacomo Casanova, contro­versatul aventurier din secolul al XVIII-lea.
Mi-ar fi greu să mă apăr în faţa acestei descoperiri, care în ochii unora este poate chiar o acuză. Personajul meu seamănă al dracu’ de mult cu acel peregrin decis să întreprindă orice, apatrid şi, probabil, nefericit în tot şi în toate, care, la miezul nopţii de 31 octombrie 1756, a coborât în lagune pe o scară din frânghie dintr-o carceră de plumb a închisorii din Veneţia, evadând de pe teritoriul republicii, pornind spre München în compania unui călugăr desfrânat pe nume Balbi. Singura mea scuză este că din biografia eroului nu atât întâmplările romantice m-au interesat, ci mai ales caracterul său romantic.“
Sándor Márai