Cu ace si alice

Descriere

îNTR-UN IANUARIE LA MISTREŢI

Să ai parte de o vînătoare de iarnă, pe gerul-gerului ! Să-ţi dai seama cum îţi îngheaţă faţa şi cum ţi se face nasul sloi ; să nu-ţi mai simţi urechile şi să tragi căciula peste ele ; să-ţi amorţească bărbia — ace-ace — şi totuşi, dacă eşti vînător şi nu un terchea-berchea — doi bani perechea', să te bucuri din toată inima.

Motive de bucurie sînt destule : că dai frîu pasiunii, că tragi mai bine ca altul, că te mai întîlneşti cu alţi vînători. Te bucuri de zăpada îngheţată care scîrţîie sub tălpile bocancilor, te bucuri de buturuga care trosneşte-n soba căsuţei de vînătoare, de căldura care încearcă să aburească geamurile, de soarele cu dinţi, cînd te îndrepţi spre pădure, de ciubucele de gheaţă — mărgeluşe sclipitoare, perle de gheaţă — care se rup de pe ramurile copacilor şi se fac praf. Dar cîte şi mai cîte nu-s motive de bucurie, cînd ai parte de o vînătoare de iarnă, pe gerul-gerurilor !

Şi cum să nu te bucuri din tot sufletul — că aici vreau să ajung — cînd ai parte de o vînătoare într-o zi de iarnă, cînd ninge din belşug, frumos şi tăcut, peste o pădure din basme ! înăuntrul ei lumina pătrunde cu zvonuri, probabil de taină, ca să nu deştepte prea din vreme, prea de dimineaţă