Romania care a disparut

Descriere

Rhea Cristina: M-am întrebat de multe ori în aceşti ultimi 13 ani de ce majoritatea generaţiei a treia este mândră de faptul că şi-a petrecut viaţa în perioada de dinainte de invazia comunistă? De ce aceşti oameni ne spun nouă, tinerilor (şi nu doar nouă), cu mândrie, că nu vor uita niciodată ziua de 10 Mai din anii copilăriei, că de atunci ei ştiu că aparţin acestui popor pe care trebuiau să-l iubească, ei simţindu-se totodată apăraţi şi iubiţi de o Monarhie luminată şi foarte devotată României? Cine erau, de fapt, oamenii pe scena politico-culturală a României de atunci şi care erau trăsăturile esenţiale ale clasei de elită a ţării noastre, clasa care făcea istorie şi ne reprezenta în străinatate? Cum era structurată societatea românească şi care era locul valorii şi al adevărului în România de dinainte de ocupaţia comunistă? Ce rol aveau pentru români Monarhia Româna şi Majestatea Sa Regele Mihai I al României? Către ce ne îndreptăm în prezent? Care sunt adevărurile majore ale istoriei naţionale, necunoscute încă românilor? Avem un model istoric şi politic românesc contemporan, de mare anvergură internaţională? Care sunt diferenţele majore (de ordin politic, moral, educaţional, social, etc.) de acum şi dintotdeauna, dintre un Rege şi un preşedinte? O multime de întrebări ale prezentului, fără răspunsuri... Alexandru Zub: Un asemenea text poate îndruma oricând analiza cea mai riguroasă a perioadei, oricât de multe ar fi perspectivele asupra ei. Istoricul interesat de România secolului XX, cea care a cunoscut succesiv împlinirea idealului naţional, marile căutări tensionate din perioada interbelică, tragicul experiment comunist şi lunga tranziţie spre o normalitate europeană, ca destin impus de însăşi etnogeneza noastră şi de o lungă istorie, n-ar putea găsi un mai bun punct de plecare, dacă nu chiar un moto la o carte de cel mai viu interes, cum e şi aceasta iniţiată de Rhea Cristina. Mai presus de toate, ea îndeamnă la un discurs autocritic şi la asumarea de răspunderi faţă de comunitatea apartenentă.Rhea Cristina s-a născut la 6 aprilie 1973 în oraşul Găeşti, judetul Dâmboviţa. Absolventă a Universităţii "Hyperion" din Bucureşti - Facultatea de Ziaristică, promoţia 1997. Licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea din Bucureşti, promoţia 1997. Între anii 1995 şi 1999 a fost redactor al Televiziunii Sigma-TV5 (Europe) Bucureşti. Între octombrie 1998 şi februarie 2002 - asistent universitar la Facultatea de Ziaristică a Universităţii "Hyperion". Câştigătoare a mai multor premii regionale şi naţionale de poezie, debutează în literatură cu poezie, în anul 1991, în prestigioasa revistă Calende de la Piteşti. Până la debutul său în volum din 1996, urmeaza o lungă perioadă de timp în care poeta colaborează constant la cele mai importante reviste literare ale ţării - Poesis, Vatra, Zburătorul, Luceafarul - poezia sa fiind găzduită pe spaţii largi în paginile gazetelor. Primul volum de poezie al Rheei Cristina a fost publicat în anul 1996 la editura DU Style din Bucureşti. Ochiul străinului s-a bucurat, între anii 1996-1998, de numeroase cronici literare, aparute în reviste culturale de renume precum Luceafărul, Adevărul literar şi artistic, Contemporanul, Ideea europeană (Bucureşti), Timpul (Iaşi), Vatra (Târgu Mureş), Tribuna (Sibiu). De asemenea, Radio România Actualităţi i-a consacrat comentarii multiple în cadrul emisiunilor culturale, iar cotidianul România Liberă şi revista Privirea au semnalat apariţia cărţii în recenzii specializate. Ochiul străinului a fost prefaţat de scriitoarele Ana Blandiana şi Irina Mavrodin, care au apreciat foarte pozitiv calitatea poeziei Rheei Cristina, susţinând necesitatea publicării volumului. Pentru acest volum, în acelaşi an al apariţiei, 1996, autoarea a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor (filiala Constanţa). În anul 1999, poeta Rhea Cristina este prezentă în Antologia bilingvă, româno-germană, Trei tinere poete din România/Drei junge Dichterinnen aus Rumanien, publicată la München de editura "Radu Bărbulescu". În anul 1998, în paralel cu vocaţia poetică, şi-a continuat traseul profesional, publicând volumul de interviuri Europeni la noi acasă (editura Ars Longa - Iaşi), dialoguri cu 25 de personalităţi culturale româneşti contemporane, din diverse domenii ale artei şi culturii româneşti. În anul 2000, Rhea Cristina revine pe scena jurnalistică cu un alt volum, de această dată de interviuri-anchete, cu 22 de nume de referinţă ale culturii româneşti contemporane, din ţară şi din străinatate. 22 de martori la Destin (editura Curtea Veche - Bucureşti) analizează destinul poporului român, din perioada ideologizării comuniste forţate a României şi de după Decembrie ’89, pe plan politic, istoric, social-economic şi cultural. Din Germania şi până în Statele Unite ale Americii şi Australia, cartea se bucură de un real succes în rândul intelectualilor şi al oamenilor de cultură români de pretutindeni. În anul 2001, a publicat un ghid pentru studenţii Facultăţilor de Jurnalistică, intitulat Rolul şi locul culturii în televiziune (editura Viitorul Românesc - Bucureşti). Din martie 2002, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.