(N. 15 octombrie 1926, Poitiers – d. 26 iunie 1984, Paris), filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată postmodernistă sau poststructuralistă a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză si sociologie. Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la Ecole Normale Superieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty și a obținut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) și psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universitățile din Varșovia și Hamburg. În 1960 s-a întors în Franța ca titular al departamentului de filosofie al Universității Clermont-Ferrand, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. Opere: • Maladie mentale et personnalité (1954) • Histoire de la folie à l'âge classique - Folie et déraison (1961) • Naissance de la clinique - une archéologie du regard médical (1963) • Raymond Roussel (1963) • Les mots et les choses - une archéologie des sciences humaines (1966) • La pensée du dehors (1966) • L'archéologie du savoir (1969) • L'ordre du discours (1971) • Ceci n'est pas une pipe (1973) • Surveiller et punir (1975) • Histoire de la sexualité (Istoria sexualității): Vol I: La Volonté de savoir, (1976); Vol II: L'Usage des plaisirs (1984); Vol III: Le Souci de soi (1984).
