„Paris, Cartierul Latin, intr-una din mansardele pamantului: istoria otravita a sfarsitului nostru de mileniu s-a petrecut in afara acestui spatiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperisul de pe strada Odeon 21, s-a nascut opera care avea sa devina constiinta nefericirii noastre. Autorul ei, un Nietzsche contemporan trecut pe la scoala moralistilor francezi, a fost pe rand considerat nihilistul veacului, the king of pessimists, scepticul de serviciu al unei lumi in declin. A cerut sa i se finanteze insomniile, obligandu-se in schimb sa ne destrame orice iluzie si sa pastreze pentru noi, nealterata, memoria neantului.“ (Gabriel Liiceanu)
Acest eseu al lui Gabriel Liiceanu descopera ascultatorului un Cioran cand nostalgic, cand vituperant, cand histrionic, cand dezabuzat, un Cioran mai viu ca niciodata parca. Nascut in urma unui interviu filmat care a transformat mansarda din rue de l’Odeon intr-un adevarat platou de filmare, eseul de fata devine o biografie precisa a vietii lui Cioran.

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte

Adauga un comentariu