Ultimul volum al Jurnalului Monicai Lovinescu, al saselea, este, pesemne, cel mai reflexiv, cel mai nostalgic dintre toate. Predomina amintirile despre vechi prieteni disparuti, comentariile despre cartile scrise candva de cei inca in viata, evocarea parintilor (mai ales ca aparuse cartea Doinei Jela Aceasta dragoste care ne leaga, mult discutata in jurnal), gandurile despre varsta care te copleseste, insemnarile despre boala si moarte. Cu toate astea, autoarea este la fel de atenta ca intotdeauna la intamplarile prezentului - de pilda, la evenimentele politice sau culturale din Romania, la denigrarea lui Eliade si a lui Cioran din cauza trecutului lor legionar in contrast cu amanarea sine die a procesului comunismului, la derularea procesului pentru recuperarea propriului apartament din Bucuresti. Si ramane la fel de interesata de oameni, fie ca este vorba de prieteni dragi sau de persoane care au dezamagit-o. Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu, dar si Nicolae Breban, Paul Goma, Dumitru Tepeneag sunt nume pomenite frecvent in acest jurnal.

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte

Adauga un comentariu