Traducere si prefata de Mioara Caragea.
Publicat in 1995, Eseu despre orbire este cel mai cutremurator roman al lui Jose Saramago, marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, rind pe rind, vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel. Sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, aduna in jurul ei mai multe personaje neajutorate si, prin iubire, devotament si statornicie, le conduce pas cu pas spre lumina, demonstrind din nou ideea draga autorului ca societatea, in ceea ce are ea mai definitoriu - solidaritatea si compasiunea umana - trebuie reconstruita mereu de fiecare dintre noi.
Comentariu adaugat de Maria mariaoffice1@yahoo.com:
Cartea este dureros de realista si incredibil de subtila, surprinde si mai ales exprima trairi, senzatii, idei pe care multi dintre noi nu avem curajul sa le rostim. Aparent lejera ca si stil, e una din cartile care te fac sa te intrebi \"si daca...?\". Autorul nu impune teorii, nici macar opinii universal valabile, ci creeaza doar o noua ipoteza, o alta perspectiva.
Clienţi
Coş
Info
